Sânpetru de Vară – mijlocul verii agrare

Sânpetru de Vară, divinitatea care marchează în Calendarul popular mijlocul verii agrare şi perioada secerişului, a preluat data şi numele Sfântului Apostol Petru din Calendarul creştin.
Conform tradiţiei româneşti, Sânpetru de Vară este despărţit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În popor se spune că Sânpetru ia formă fie a unui personaj pământean, fie se arată ca divinitate celestă.
Se spune că în trecut, când oamenii erau foarte credincioşi, Sânpetru de Vară umbla pe Pământ, singur sau însoţit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii.
Daca ar fi să ne luam după povestirile şi snoavele populare, Sânpetru este un om obişnuit, care se îmbrăca în straie ţărăneşti; se ocupa cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul.
Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului.
După credinţele populare, se pare că la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Sângiorz, Sânziene), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipa cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.
Sânpetru este cel mai cunoscut "sfânt" al Calendarului popular. Importanţa sărbătorii este subliniată de postul care o precede, Postul lui Sânpetru, cu număr variabil de zile. Local, sărbătoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: apariţia licuricilor, amuţitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei.

(www.traditii.ro)