Legământul juvenil legat până la moarte de puberi (9-14 ani) pe criterii de prietenie, sex şi afinitate sufletească în zilele de Sântoader, Moşii de Vară, Matcalau sau la altă dată purta o bogată sinonimie zonală: Prinsul Verilor şi Văruţelor, Datul de-a Verişoarele, Însoţirea, Matcutatul Fetelor, Matcalau şi altele.

Ceremonia se desfăşura cu sau fără martori în câmp, în cimitir, în casă, în jurul unui brad împodobit, în grădină, în jurul unui pom care înfloreşte şi rodeşte, pe grupe mici, de doi copii sau pe grupe mari, de 10-20 de copii, fete şi băieţi laolaltă.

Legământul cuprinde mai multe momente rituale şi ceremoniale: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale, joacă sau zbenguială copiilor. În unele zone etnografice, ceremonia se repetă anual, la aceeaşi dată, până la intrarea în joc a fetelor şi băieţilor. Persoanele legate, veri, văruţe, surate, fraţi de cruce etc., se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copii şi apoi oameni maturi îşi spuneau până la moarte surata, vere, fârtate, verişoară şi se comportau unul faţă de altul ca adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc până la sacrificiul suprem etc.

(Profesor Ion Ghinoiu)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Credinţe populare, tradiţii, semne.

Comentarii