Un subiect care tinde să capete tot mai mare importanţă astăzi este legat de noul fenomen „emo”. Ce înţelegem prin acest termen? De ce tinerii care aderă la această mişcare sau curent, îşi pun capăt zilelor? Sunt întrebări care merită un răspuns din partea noastră.

În opinia noastră, această mişcare este legată foarte mult prin conţinut şi mai ales prin consecinţele sale de Mişcarea New Age (Noua Eră) promovată din umbră de adepţii globalizării şi satanismului. Nu e nevoie de dovezi palpabile. Spiritul satanismului e prezent în actul sinuciderii.

Comentând unele texte care au apărut pe internet, mi s-a părut foarte interesantă originea termenului „emo”. S-a apreciat bunăoară că el a apărut ca fiind un subgen al rockului. Şi ceea ce ştim sigur este că rockul, cel puţin în câteva subgenuri precum hard rock, mettalica ş.a. au legătură cu satanismul. Versurile folosite sunt adeseori satanice sau de inspiraţie satanică.

Muzica aceasta „emo” este într-adevăr o muzică aparte, mai lentă, ,,caracterizată prin arpegii uşoare ale chitărilor cu vocalize uşoare la care se dă drumul într-o orchestră de chitări distorsionate şi aduse după aceea din nou la partea uşoară’’. Ceea ce intrigă sau pe unii îi atrage sunt acordurile stranii de chitară şi atmosfera înfricoşătoare de ,,film de groază’’.

În continuare se apreciază următoarele aspecte: ,,Muzica EMO acoperă o mare varietate de formaţii, de la melodii uşoare a celor de la ’’American Football’’ la melodii hard de la ’’At the drive in’’. Cum poate un gen aşa de larg să fie legat de ceva? […] Cei mai mulţi oameni când se gândesc la emo azi, se gândesc la formaţiile The Get Up Kids, Mineral şi altele ce provin din formaţia ’’Sunny Day Real Estate’’ apărută în oraşul Seattle în 1992. Se cântă mai mult despre iubirea pierdută şi amintiri uitate’’, făcându-se exces aşadar de sentimentalism.

Muzica emo a apărut la sfârşitul anilor ’80 şi a pătruns încet, pe nesimţite ca un şarpe sau ca un rău care nu vrea să fie remarcat. Astăzi a intrat într-o nouă fază, în faza prozelitismului. Devine tot mai mult o modă. Tinerii adolescenţi, aflaţi la o vârstă critică, care îşi descoperă propria identitate şi îşi fac planuri de viaţă, cad în capcana întinsă datorită anturajului nefast şi ignoranţei. Din păcate, mişcarea emo nu se reduce la muzică. A devenit un nou stil de viaţă. Se retrag în cercuri foarte restrânse sau în solitudine. Refuză participarea la orice proiecte sociale, refuză autoritatea părintească sau de orice fel, nu-şi controlează emoţiile, devin… anarhişti în felul lor.

Tinerii emo dovedesc un gen de inadaptare socială dar marea lor problemă este afectivitatea (de unde şi termenul de ,,emo’’, prescurtare de la ,,emoţional’’). Tulburările emoţionale inerente vârstei lor sunt amplificate de gândurile de sinucidere. Sunt destul de uşor de recunoscut: părul relativ lung, pieptănătura împrăştiată (pentru fete ieşind în evidenţă prin culorile folosite prin contrast), şuviţe peste ochi, tricouri sau alte piese de vestimentaţie cu desene reprezentând cranii de om sau oase, brăţări de piele cu ghinturi, îmbrăcămintea de regulă debordând în negru, unghii pictate în negru, inele cu o cruce neagră pătrată (trimiţând la simbolistica masonică) etc.

Portretul tânărului emo ar putea fi descris astfel. Tânărul ,,emo’’ este un tânăr ultrasensibil, impresionabil, influenţabil, foarte subiectiv, spirit solitar (sau cu tendinţe de izolare). Se pare că un rol important în formarea acestor trăsături îl au unele decepţii serioase sau traume legate de anumite experienţe avute în familie sau în anturajul lor.

Din toate acestea rezultă că tinerii emo pot fi corupţi, influenţaţi şi manipulaţi foarte uşor. Ei   exacerbează sentimentele sau emoţiile în detrimentul raţiunii şi voinţei, producând un dezechilibru major al acestor facultăţi sufleteşti. Ceea ce conduce într-un final la hotărârea de sinucidere.

(Radu Iacoboaie)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce reprezintă «EMO»?.

Comentarii