PATRISTICA - PATROLOGIE: istoria şi conţinutul doctrinei Părinţilor Bisericii, doctrina închegată ca tradiţie, acceptată în comun de întreaga Biserică într-o perioadă a istoriei bisericeşti, în care s-a transmis şi asimilat învăţătura apostolică într-o formă autentică şi normativă. În mod convenţional, perioada clasică a patristicii răsăritene se termină cu sfântul Ioan Damaschin (752), dar aceasta nu înseamnă că spiritul patristic nu a continuat. Tot mai mulţi teologi ortodocşi vorbesc de neo-patristică, în care include mai ales teologii şi scriitorii bizantini din secolele XIII-XV care au dezvoltat şi sintetizat unele din doctrinele tradiţionale. Tradiţia patristică are caracterul unei sinteze dogmatice la care au contribuit: bărbaţii apostolici, apologeţi, martiri, mărturisitori, scriitori bisericeşti, părinţi ai Bisericii.

PARESIMI - termen popular pentru Postul Paştilor; Patruzecimea, cele patruzeci de zile cât durează acest post (quadragesima).

PNEVMATOLOGIE = învăţătură ortodoxă despre Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi, despre care articolul 8 din Simbolul de credinţă spune: “Cred într-Unul Duhul Sfânt, Domnul de-viaţă-făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci”. 

POST - prin definiţie, postul este "abţinerea pe o perioadă determinată de la anumite mâncăruri, de la băuturi şi de la păcate, în scopuri religios-morale". Aşadar, acest exerciţiu de înfrânare îmbină "postul de păcate cu postul de bucate", spre creşterea noastră duhovnicească. Postul poate fi: de o zi (miercuri, vineri), sau de mai multe zile (cele 4 posturi de durată din timpul anului bisericesc: Postul Naşterii Domnului, Postul Paştilor, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Postul adormirii Maicii Domnului).

PRONIE [gr. pronoia, lat. providentia = purtare de grijă, prevedere]: modul în care Dumnezeu chiverniseşte şi conduce lumea spre scopul final pentru care a fost creată, în interiorul iconimiei Sale creatoare şi răscumpărătoare. Acţiunea proniatoare este neîntreruptă şi concomitentă cu cea creatoare şi judecătoare, ceea ce arată unitatea planului lui Dumnezeu cu creaţia Sa. Dependenţa de pronie este fundamentală, deoarece: pe de o parte, prin pronie Dumnezeu Se acomodează la orice situaţie istorică şi la orice fiinţă umană, iar pe de altă parte, pronia arată condiţia lumii în mâinile lui Dumnezeu, care călăuzeşte, controlează, guvernează şi judecă totul: “Unde mă voi duce de la Duhul Tău, şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogori în iad, de faţă eşti” (Ps. 138, 7-8).

PURCEDERE [lat. processio, gr. ekporevsis = purcedere]: modul în care Duhul Sfânt are existenţa ipostatică din Tatăl, principiul unităţii şi izvorul comun al dumnezeirii, Care naşte pe Fiul şi purcede pe Duhul. Duhul “purcede fiinţial, în chip negrăit, din Tatăl prin Fiul Cel născut din Tatăl” (Maxim Mărturisitorul, Răspuns către Talasie, 63, Filoc. Rom., vol. III, p. 369).

PENTICOSTAR = (Cincizecime) – cuprinde rânduiala slujbelor dumnezeieşti de la Duminica Învierii până la Duminica Tuturor Sfinţilor (imnurile sunt de bucurie şi preamărire a Învierii Domnului).

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dicţionar creştin.

Comentarii