Mircea Radu IACOBAN

Nu trece luna fără să apară o nouă stâlcire a limbii române! Repede, ca viruşii computerelor, filoxera se încăpuşează în fiinţa limbii, apoi, precum puiul de cuc, azvârle din cuib forma corectă, instalând în locu-i aberaţii. Care, culmea, prind şi se generalizează cât ai zice peşte! Vara asta s-a validat înlocuirea lui „ca” prin „ca şi”. „Eu, ca şi profesor…” – l-am auzit pe un ditamai intelectual la tv.

Ca şi făr-de-carte, asta eşti! – s-ar cuveni să i se replice, dacă ar avea cine, unde şi cum. Incultul universitar (!!), apăsat de spaimele ignoranţei sale într-ale gramaticii, prinde din zbor orice inovaţie tâmpă şi, cu iluzia „corectitudinii” ciupite după ureche, mută cotigarul prostiei dintr-un şanţ în celălalt. „Ca profesor” e un simplu enunţ. „Ca şi profesor” presupune o comparaţie. Unde-i comparaţia? Da-mi bat gura degeaba, fiindcă, din Pocreaca până-n Parlament, bietul „ca” nu mai funcţionează fără cârja boantă a parazitului „şi”. Săptămâna trecută, la radio – să auzi şi să nu crezi! – m-am crucit ascultând o transmisie de fotbal în care mingea se lovea „de către bară”, pasa era dată „de către Popescu” şi recepţionată „de către Ionescu”. De ce nu „de bară”, „de Popescu”, „de Ionescu”? Încă o prepoziţie parazită şi inutilă, strecurată la încheietura cuvintelor, de inculţi ajunşi la microfonul ce s-ar cuveni să ofere infinită corectitudine lingvistică!

Alarmat, Eugen Simion, pe atunci preşedinte al Academiei, promitea: „În situaţia în care am ajuns (deteriorarea limbii, n.n.) este absolută nevoie de autoritatea Academiei Române”. Este – dar de pomană. Poate Academia  să stabilească cele mai minunate reguli din zori şi până la apusul soarelui, numai că românul cu instrucţie subţire va vorbi tot cum aude la radio şi tv. Asta-i academia lui. Ne-am bătut în fel şi chip joc de Pruteanu, odihnească-l Dumnezeu; s-ar cuveni ca măcar acum, când e prea târziu, să-i preţuim strădania. Mă tem că, de-ar fi dezgropat cândva, l-am afla răsucit în mormânt – fie şi numai dacă serverele radioului celest i-au adus în cele subpământuri emisiunea în care un cunoscut cântăreţ de muzică uşoară ne informa că şi-a propus ca „target” editarea unui nou album, punctându-şi „elevata” intervenţie cu sumedenie de OK-uri pe post de „da”.

De ce n-or fi având studiourile de radio şi tv emisiuni serioase de cultivare a limbii, a căror eficienţă pariez că întrece de zece ori strădaniile Academiei? Mister! (Postul public de radio găzduieşte zilnic tableta unui lingvist simpatic, Iliescu, dar „targetul” acesteia - aşa-i că sună bine? -  îl constituie mai degrabă bizarerii, curiozităţi, etimologii ascunse şi alte mărunţişuri.)  Într-o declaraţie la fel de avântată ca şi a lui Eugen Simion (observaţi  aici legitimitatea lui „ca şi”, fiind vorba de o comparaţie) preşedintele CNA, Răsvan Popescu, anunţa „măsuri drastice” în curs de aplicare „posturilor ce masacrează limba română”: amenzi, somaţii („nu putem să ne uităm cum se degradează limba română în audiovizual”), inclusiv darea în vileag a numelor analfabeţilor. N-am prea văzut ori auzit asemenea urecheli publice, dar, dacă vor fi fost, nu văd rezultatul.

La radio sunt cultivate în continuare dezacorduri ridicole gen „ora doisprezece”, incorectitudini lexicale („şaptisprezece”, „optisprezece”), iar la tv, subtitrările şi „burtierele” conţin adesea impardonabile erori de sintaxă, morfologie, semantică, ortografie. Aflăm că CNA va mai face un pas hotărât „pentru ameliorarea uzului limbii”, urmând să publice, în toamnă (n-o fi venit toamna?) o broşură în care  fi-vor contabilizate „cele mai grave şi mai des întâlnite greşeli de limbă difuzate pe posturile tv.”

Aştept Capitala.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Vorba dulce....

Comentarii