Odrăslit din pământul Moldovei, măritul Voievod Ştefan cel Mare a fost numit şi cinstit din totdeauna de către poporul dreptcredincios: bun, mare şi sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi şi trădători, sfânt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creştinătăţi şi zidirea unui mare număr de biserici şi mănăstiri.

 

De mic îşi iubea ţara

Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt Dreptcredinciosul Voievod s-a născut la Borzeşti, din părinţii binecredincioşi creştini voievodul Bogdan al II-lea şi doamna sa Maria-Mălina Oltea, arătându-se din fragedă copilărie cu deosebită dragoste faţă de ţară şi credinţă strămoşească. Curând, după uciderea tatălui său, este chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. Încercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferinţe, nu şi-a pierdut niciodată nădejdea în Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie şi-a purtat jugul vieţii sale.

 

Apăra creştinătatea

Ştefan cel Mare şi cel Sfânt a luptat pentru apărarea întregii creştinătăţi "până la moarte" cu capul său adică, "cu preţul vieţii sale", cum arăta în scrisoarea adresată principilor întregii creştinătăţi, chemându-i la lupta sfântă de apărare a credinţei creştine.

Ştefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruinţele sale nu pe seama iscusinţei minţii sale ci, cu smerenie pe seama voii şi puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu în ajutor. Măritul Voievod a fost nu numai apărător, ci şi mărturisitor al credinţei prin numărul mare de mănăstiri şi biserici zidite, atât în Moldova cât şi în Muntenia, Transilvania şi Muntele Athos. Prin frumuseţea şi măreţia acestor sfinte lăcaşuri, împodobirea lor cu pictură, înzestrarea lor cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o măiestrie artistică neîntrecute până astăzi, binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt aduce înaintea lui Dumnezeu "slavă poporului său", adică a neamului nostru românesc.

 

L-a avut părinte duhovnic pe Daniil Sihastrul

Ca om al rugăciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfinţiţilor părinţi să se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru oştenii săi, pentru cei vii şi pentru morţi. El însuşi se ruga cu post şi făcând nenumărate fapte de milostenie în vremuri de primejdie mai ales, aşa cum este înfăţişat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost părinte şi povăţuitor duhovnicesc şi înţelept sfătuitor în ceasurile sale de rugăciune şi veghe. Deopotrivă a fost om al înţelepciunii şi dreptăţii, precum şi al iubirii şi iertării: "Te-am iertat şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră", scria Voievodul, adresându-se boierului său Mihu, unul din cei care participaseră la uciderea părintelui său. Gândul morţii pururea l-a avut în minte căci pentru el moartea era, potrivit învăţăturii creştine, o strămutare "de la cele vremelnice" către "locaşurile de veci", aşa cum el însuşi a pus să se scrie pe piatra sa de mormânt, pregătită cu 12 ani înainte de mutarea la Domnul.

 

O candelă aprinsă veşnic, la mormântul lui Ştefan

Paginile sfinte de cronica românească amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea şi credinţa poporului român faţă de Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt: "iar pe Ştefan Vodă l-a îngropat ţara cu multă jale şi plângere la mănăstire la Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi, ca după un părinte al lor", zicând mai departe cronicarul: "Ce după moartea lui până astăzi îi zic Sfântul Ştefan Vodă..., pentru lucrurile lui cele vitejeşti, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns".

De la mutarea sa la Părintele Ceresc până astăzi, mormântul său de la Mănăstirea Putna este străjuit de o candelă pururea aprinsă, unde fiii neamului românesc neîncetat îşi pleacă genunchiul cu evlavie şi rugăciune către Milostivul Dumnezeu. Măritul şi drept-credinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt rămâne peste veacuri o pildă de adevărat conducător de ţară, stăpânit permanent de credinţa în Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica strămoşească şi ţară, spre slava lui Dumnezeu, unul în fiinţă şi închinat în Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Comentarii