Când te rogi, ai grijă ca nici o patimă să nu stăpânească sufletul tău. Şi mai cu seamă păzeşte ca nu cumva să spui ceva care ar mânia pe Dumnezeu şi nici să te rogi contra vrăjmaşilor tăi.

Căci dacă faptul că ai duşmani este un lucru plin de hulă, atunci gândeşte-te cât de mare rău este să te rogi contra lor! Trebuie să cauţi să afli pentru ce ai duşmani, dar nu să-i acuzi.

Ce iertare vei dobândi oare de la Dumnezeu în acel timp în care ai tu nevoie de mila Lui cea mare, adică când te rogi, când tu atunci acuzi ? Te-ai apropiat de Dumnezeu ca să te rogi pentru păcatele tale proprii. Nu pomeni aşadar păcate străine, ca să uiţi propriile tale păcate! Căci dacă, spre exemplu, ai spune când te rogi: „Loveşte pe duşman“, prin asta ţi-ai închis gura şi nici n-ai mai dat limbii îndrăzneală, în primul rând pentru că ai supărat pe judecător chiar de la început, iar în al doilea rând pentru că ceri lucruri contrare formei rugăciunii.

 

Prin hotărârea ta, ai luat-o înaintea hotărârii lui Dumnezeu

Căci dacă te rogi pentru iertarea păcatelor, pentru ce vorbeşti de pedeapsă? Trebuia să faci deci dimpotrivă, chiar să te rogi pentru iertarea păcatelor vrăjmaşilor, ca să poţi să-L rogi pe Dumnezeu cu îndrăzneală şi pentru iertarea păcatelor tale.

Cerând lui Dumnezeu să pedepsească pe cei ce păcătuiesc, tu, prin hotărârea ta, ai luat-o înaintea hotărârii lui Dumnezeu şi prin asta te-ai lipsit de orice iertare.

Dar dacă te vei ruga pentru păcatele lor, chiar dacă nu vei spune nimic pentru păcatele tale, totuşi ai dobândit mult. Când te rogi, nu te apropii de alt Dumnezeu, ci de Acela care a zis: „Rugaţi-vă pentru vrăjmaşii voştri“.

Pentru ce deci strigi contra lor? Pentru ce rogi pe Dumnezeu să-şi strice legea Sa? Nu este acesta chipul cel bun de a te ruga. Nimeni nu se roagă ca altul să piară, ci ca el însuşi să se mântuie. Pentru ce dară te îmbraci cu chipul celui care se roagă, dar ai în gură cuvintele celui care acuză?

Când ne rugăm pentru noi căscăm, dormităm şi ne cuprind mii de alte gânduri; când însă ne rugăm împotriva duşmanilor, o facem fiind cu totul treji. Şi pentru că diavolul ştie că făcând aşa ne împingem în contra noastră sabia, nici nu ne trage înapoi, nici nu ne împiedică, ca să ne vătămăm mai mult.

Ai putea însă să-mi spui: „M-a nedreptăţit şi m-a mâhnit“. Mai degrabă însă roagă-te contra diavolului care mai mult decât toţi te nedreptăţeşte. Acela este duşmanul nostru neîmpăcat. Omul însă, oricât ţi-ar face, este prietenul şi fratele tău. Contra aceluia deci să nu ne mâniem, contra lui să rugăm pe Dumnezeu zicând: „Zdrobeşte pe satana sub picioarele noastre!“ Diavolul naşte pe vrăjmaşi.

Dacă te vei ruga contra duşmanilor, atunci te rogi aşa cum diavolul voieşte. Dacă însă te rogi pentru vrăjmaşi, atunci te rogi contra diavolului. Pentru ce dar laşi pe adevăratul duşman şi-ţi muşti propriile tale mădulare, ajungând mai rău decât o fiară?

 

Dacă nu voieşti să imiţi pe Stăpân, imită pe robul său

Dar mi-ai spune poate: „M-a insultat şi mi-a luat averea“. Pe cine oare trebuie să jelim: Pe cel care suferă răul sau pe cel care face răul? Negreşit că pe cel care face răul, căci luându-ţi averea, s-a scos singur din dragostea lui Dumnezeu şi a pierdut mai mult decât a luat. Aşadar, nu trebuie să ne rugăm contra duşmanilor, ci pentru ei, ca Dumnezeu să aibă milă de ei.

În rugăciunea noastră deci să imităm pe Stăpânul, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Era pe cruce, răstignit, batjocorjt şi hulit şi se ruga: „Iartă-le lor păcatul, că nu ştiu ce fac“. Dar îmi vei spune: „Cum pot să imit pe Stăpânul?“.

Dacă vei voi, vei putea. Dacă n-ar fi cu putinţă de imitat, Pavel n-ar spune: „Faceţi-vă imitatorii mei, după cum eu al lui Hristos“. Dacă nu voieşti să imiţi pe Stăpân, imită pe robul său, adică pe Ştefan apostolul. Căci şi acela a imitat pe Stăpânul. Şi după cum Hristos între răstignitori, trecând cu vederea crucea, trecând cu vederea pe toate cele la care era supus, roagă pe Tatăl pentru răstignitori, tot astfel şi robul, între cei cari aruncau cu pietre, de toţi fiind îmbrâncit, primind loviturile pietrelor, a trecut cu vederea durerile pricinuite de ele şi zicea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta“. Vrei să-ţi arăt şi pe altul? Căci nu vom fi lipsiţi nici de altul care gândeşte la fel. Samuil, profetul, a fost insultat de iudei, a fost depus din treapta sa, a fost aşa de batjocorit, încât Dumnezeu a vrut să-l consoleze şi a zis: „Nu te-au dispreţuit pe tine, ci pe Mine“. Ce zice aşadar cel batjocorit şi insultat? „Să nu mi se întâmple, spune el, a păcătui astfel, ca să încetez de a mă ruga pentru voi Domnului“. A socotit că este un păcat a nu se ruga pentru duşmani. „Să nu mi se întâmple astfel ca să nu mă rog pentru voi“.

Hristos spune: „Tată, iartă-le lor păcatul, că nu ştiu ce fac“. Ştefan spune: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta“. Pavel spune: „Mă rog să fiu anatema pentru fraţii mei, rudele mele după trup. Moisi spune: „Dacă le ierţi lor păcatele, iartă-le; dar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea pe care ai scris-o“. David spune: „Să fie mâna Ta peste mine şi peste casa tatălui meu“. Samuil spune: „Să nu mi se întâmple de a păcătui ca să încetez de a mă ruga pentru voi Domnului“.

Aşadar, spune-mi, ce iertare să dobândim, când Stăpânul, robii, atât cei din Noul Testament, cât şi cei din Vechiul Testament, toţi ne îndeamnă să ne rugăm pentru duşmani, în vreme ce noi facem contrarul şi ne rugăm contra duşmanilor.

 

Mai mare lucru este a te ruga pentru duşmani

Să nu facem aşa. Căci, cu cât mai multe sunt exemplele, cu atât este mai mare pedeapsa, dacă nu le vom urma. În adevăr, mai mare lucru este a te ruga pentru duşmani decât pentru prieteni. Nici nu vă foloseşte atât aceasta cât aceea. „Căci dacă iubiţi pe cei cari vă iubesc, nici un lucru mare nu faceţi, spune Domnul, căci şi vameşii fac acelaşi lucru“.

Încât dacă ne vom ruga pentru prieteni, niciodată nu vom ajunge mai buni decât păgânii sau vameşii. Dar când iubim pe duşmani, am ajuns asemenea lui Dumnezeu, atât cât omeneşte este cu putinţă, că „soarele Lui răsare peste răi şi buni şi plouă peste drepţi şi nedrepţi“. Să ajungem aşadar asemenea Tatălui. Căci spune Domnul: „Fiţi asemenea Tatălui Celui din ceruri“, ca să ne învrednicim şi de împărăţia cerurilor, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Căruia i Se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor, Amin.

 

(Sf. Ioan Gură de Aur, Pagini alese din Sfinţii Părinţi, Ziarul Lumina)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Când iubim duşmanii, am ajuns asemenea lui Dumnezeu.

Comentarii