Mircea Radu IACOBAN

Liniştiţi-vă, lui Becali n-o să i se întâmple nimic. Chiar dacă legea îl incriminează cât se poate de clar – ori, poate, tocmai de aceea. Să vedem încă odată ce spune legiuitorul. Art. 254 C.P.: „Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alt foloase ce nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu...”

Quasi-flagrantul de la Cluj e limpede ca lumina zilei, mobilul, la vedere, golănia, cât Ceahlăul, lipseşte doar – şi aici e aici! – funcţionarul. Fiindcă litera legii spune clar: „fapta funcţionarului”. Statutul de profesionişti nu le conferă jucătorilor şi calitatea de funcţionari. Tea Sponte, vicepreşedinte la „Steaua” ar fi, dar el dădea, nu lua. Şi Anton Doboş, mahăr la „U” Cluj, ar avea calitatea de funcţionar, numai că (zice el), nici nu lua, nici dădea. El numai stătea. De şase? Toată desfăşurarea de forţe a DNA-ului se poticneşte de-un ciot: substantivul „funcţionar”.  O să vedeţi câtă cerneală va curge pe tema „căutaţi funcţionarul!”  De altfel, nu prea înţeleg de ce-şi auto-limitează astfel legea câmpul de acţiune, doar mită poate lua (da, promite) şi electricianul, şi popa şi avocatul şi (mai ales) politicianul. Care nu-s funcţionari. Rămân infailibili?... Dacă aranjamentul ţinea şi „Steaua” ajungea campioană, ce-ar fi trâmbiţat Becali? Fiţi siguri că trecea succesul în contul ajutorului preferenţial primit de la bunul Dumnezeu, aşa că bietul cetăţean plătitor de bilet la stadion nu mai ştie ce să creadă: cine câştigă meciurile „Stelei”, Mântuitorul în persoană, ori geanta de bani trimisă pe şest la crâşme conspirative? A amesteca numele Domnului în târâşenii fotbalistice, mai întâi că-i prostie demnă de mintea lui Petrache Lupu, dar e şi mârlănie pură, flagrantă lipsă de respect faţă de duhul celui de sus, imposibil şi imoral de amestecat în furnicarul dubios din careul de şaişpe. Nu ştiu zău cum va mai îndrăzni Becali, după episodul de la Cluj, să şi-l mai treacă pe Dumnezeu în tabăra propriilor aliaţi  deşi, la câtă minte şi obraz are, orice este posibil.

Constat că naţia şi-a creat un oarecare reflex de teamă, devenind retractilă ori de câte ori intră în scenă Becali, fiindcă orice om de bun simţ refuză instinctiv perspectiva de a fi stuchit aiurea, cu invective tâmpe, de un astfel de bădăran incult ca o ciubotă. După cum aţi văzut în presă, toţi cei ce instrumentează cazul mitei de la Cluj sunt mai întâi... comunişti, apoi... unguri şi, în fine.... gunoaie. Obsesia asta terifiantă cu „comuniştii” nu-i doar suferinţă becaliană, ci o întâlneşti şi la case mai mari, uneori când te aştepţi mai puţin.

Reproduceam, în tableta trecută, un e-mail primit din Israel, în care Flory, o fostă prietenă a lui Cezar Ivănescu descria avatarurile nopţii în care a urmărit, cu telefonul la ureche, agonia poetului. N-am reprodus, dintr-o anume jenă, finalul epistolei. O fac acum: „Oameni buni, treziţi-vă la realitate, ieşiţi în stradă, manifestaţi contra celor care omoară oameni, activiştii, uteciştii, peceriştii, securiştii.” Va să zică, pe Cezar l-au ucis „activiştii, uteciştii, peceriştii, securiştii”! Biata fată, ce zăpăceală e în capul ei! Dar să revenim la oile şi oierii noştri. Pentru Becali, procurorii ce-i cercetează cazul sunt, indubitabil, definitiv şi cât se poate de evident... gunoaie. Mă-ntreb cât o să mai răbdăm injuriile de mahala şi de bordel care se bat la gura oierului penal şi cât o să-i mai suportăm aroganţa de neam prost călare pe sacul cu bani? Era cât pe ce s-ajungă deputat european – ce ruşine pentru obrazul oricărui român! Ba – nici nu pot scrie! – s-a vrut şi preşedintele României! E-n stare să recidiveze, datorită lumpen-electoratului, şi fiindcă nu realizează marea incompatibilitate dintre Biblie şi darea de mită, între cele zece porunci şi minciuna dospită ca azima sub aurăriile „palatului” din Aleea Alexandru. „Trebuie să ai, totuşi, ceva inteligenţă ca să te doară că n-ai destulă” – spunea Andre Gide.

Ferice de Gigi: nu-l doare nimic.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Becali.

Comentarii