Cezar STRATON

Lux.Abia aștept salariul, să mă sparg în figuri: fac salată cu roșii și verdețuri românești!

Atenție!Vorbitul fără greșeli gramaticale va fi considerat defăimare la adresa politicienilor!

Singur.”Eşti singur azi şi-mpovărat de tine / De slavă şi de visuri despărţit, / Dar ai rămas iubitul pentru mine, / Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit. / Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare, / Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat? / Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare / Mărturisesc că pacea n-ai aflat. / Invocă moartea inima-ţi, nebuna, / Afurisind al soartei pas greoi, / Şi vântul de apus mi-aduce-ntruna / Din partea ta mustrări şi rugi, puhoi. / Spre tine iar cum pot să viu fierbinte? / Sub cerul pal, aici, în ţara mea, / Ştiu doar să cânt şi să-mi aduc aminte, / Tu nici măcar atât n-ai cuteza! / Tristeţi sporind, trec zile fără veste... / Ce rugăciuni de dragul tău să fac? / Iubirea mea atât de mare este, / Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.” (Anna Ahmatova)

Purice. Nu e pentru pudibonzi, pudiboande. - Unde-ai fost aseară?, îl întreabă un purice pe prietenul lui. - Am fost la operă, la „Traviata". Stăteam în primul rând. Solista era o cucoană grasă şi pieptoasă, cu un decolteu până la buric. Ca s-o văd mai bine, m-am mutat în mustaţa dirijorului. Şi cum se tânguia cucoana pe scenă, m-am excitat şi am sărit în decolteul ei. M-am preumblat puţin pe-acolo, apoi am luat-o mai la vale, unde am dat de un loc împădurit, călduţ, umed unde am adormit... - Şi? - Şi nu ştiu cum dracu' s-a întâmplat, dar când m-am trezit, eram tot în mustaţa dirijorului!

Fotosinteză. Fluturaşul mergea voios din floare-n floare. La un moment dat, una-i zice: - Măi fluturaşule, ce mi-ai făcut ieri, când ai fost la mine… că, uite… nu mi-a mai venit fotosinteza?!

Bătaie. În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească. Noi suntem, prin excelență, oare, niște bătăuși? Ne place bătaia? (Ori ne temem că am fost mereu ”bătuți de soartă?) Noi ne începem fiecare sărbătoare cu o bătaie, pentru că noi nu curățăm covoare, noi le batem. Noi nu parcurgem un drum, noi îl batem. Chiar și când suntem gânditori, ne ”bate” un gând. Inima noastră de român nu pompează, ci bate! Pantofii noștri nu ne rod, nu ne sunt mici sau mari, ci scurt - ne bat. Ca să urezi de bine cuiva îi spui: „Bată-te norocul să te bată!” Când pleacă cineva, îi urezi: „Cale bătută!” Unul dintre dansurile tradiționale din zona Moldovei este „Bătuta”. Laptele nostru nu-i fermentat, ci e bătut. Noi nu ciocănim, noi batem la ușă. Și vântul bate pe afară.  În loc de ghinion, ești bătut și de soartă. Ca să fii mai credibil, spui: "Să mă bată Dumnezeu dacă mint!" În loc să recunosc că vorbesc degeaba, eu ”îmi bat gura”. Şi mai este și un proverb românesc: "gura bate fundul". Când încheiem o afacere, noi batem palma. Dacă vezi ceva special, asta cam bate la ochi! Dacă faci ceva și îi spui să continue, urezi: bate fierul cât e cald! Avem chiar și un fel de a pregăti fasolea, fasole bătută! Când nu mai avem chef de ceva, nu ne mai batem capul! Când aplaudăm, noi batem din palme! Când vorbești mult și fără rost, noi batem apa-n piuă! Când nu înțelegi, bați șaua să priceapă iapa! Dacă spui prostii, bați câmpii! Bătaie după bătaie! P.S. Adaug și eu un  mic comentariu etimologic/comparativ: ca să se ferească de Necuratul, românul zice ”bat în lemn” (e o referință clară, la toți creștinii, la crucea răstignirii Mântuitorului). Pe când franțuzul zice: ”toucher le bois”, el doar atinge, nu  ”bate”... Apoi obiceiul baterii toacei, pierdut la catolici... Și așa mai departe...

Martini. Un tip comandă un Martini, din care scoase măslina şi o puse cu grijă într-un borcănel. Apoi ceru alt Martini, din care colectă măslina. După câteva ore, când borcănelul cu măsline era plin, plăti şi plecă. - Doamne, mulţi nebuni mai pot fi pe lumea asta, zise un client către barman. - Ba eu nu mă mir, domnule! L-a trimis nevastă-sa să ia un borcan de măsline şi acum s-a dus să i-l ducă...

Orișicât...Între doi celibatari. - Ai auzit de colegul nostru Gigi? Toată viaţa a căutat să dea peste o fată mare, ca să se însoare cu ea. - Şi? - Şi când a găsit-o, ce să vezi, era... prea mare!

Cola. - Domnule preşedinte, dădu buzna în cabinetul de la Casa Albă secretarul de stat, aţi auzit că ruşii vor să vopsească luna în roşu? - Foarte bine. După aceea îi vom trimite pe ai noştri să scrie cu alb de-a curmezişul: „Coca Cola".

Trepte.” Sînt trepte sînii ei către un cer / Spre care sui, ușor strivindu-i și stingher, / Și-n moliciunea lor presimt iar fericirea / Raiului unde ni s-a întîmplat iubirea / Neștiutoare de păcate și momeli, / Fiindcă acolo n-am făcut greșeli / Ci ne-am lăsat unei dorinți nespuse / De-a ne cunoaște, blîndule Isuse. / Tu pentru noi ai pătimit pe cruce / Și-acum spre cer și trupul tău se duce...” (Emil Brumaru)

Motiv. Într-o seară, pe la ora 22:00, Bubulina primește un mesaj de la Bulă: – Draga mea, țin să te anunț că am fost răpit de extratereștri. Fac experimente pe mine. Multe experimente, suntem deja la al patrulea. M-au stropit cu parfum, m-au murdărit cu ruj, mi-au zgâriat spatele și mi-au luat banii. Dar mi-au promis solemn că mă eliberează în două ore.

Alta. – Bulă, dacă ar fi să împărțim aceeași femeie… – Da, Ștrulă. Continuă! – Care ai vrea să fie? Nevasta mea sau nevasta ta? – Mă, Ștrulă, am altă idee. Eu m-am săturat de amândouă, hai să încercăm altă femeie!

Soție. La gară, Bulă își ia rămas bun de la Ștrulă. Bulă: Mulțumesc pentru găzduire, pentru tot! Soția ta este bestială la pat! După ce trenul a pornit, un călător l-a întrebat: Spuneți, ați vorbit serios mai înainte? Bulă: A, da de unde. Soția lui este aproape mediocră, dar n-am vrut să-l supăr.

O să mai putem vreodată? ”O să mai putem vreodată / Să trăim frumos şi sfânt, / Când din rouă mi se-arată / Trupul tău pe-acest pământ? / O să ne mai poarte boarea / Raiului ce l-am pierdut, / Ca pe-un flutur, fericirea, / Printre îngerii plângând / Fără să deschidă gura, / Doar cu lacrima strigând? / Să ne-ntoarcem iar în pura / Poveste de la-nceput?... / O să mai putem vreodată / Să trăim frumos şi sfânt, / Când din rouă mi se-arată / Trupul tău pe-acest pământ?” (Emil Brumaru - poem inedit)

Vin.”Vinului nu-i plac liniile drepte. De aceea, cel care a băut binișor face mișcări volburoase, iar dacă pornește, merge în parabole și hiperbole frumoase. Se spune că și-a pierdut echilibrul și se bălăbăne. Nu cred. Vinului îi plac aceste balansări fâlfâitoare. Uită-te atent la mersul celui îmbătat de vin. Un dans de toată frumusețea ceea ce execută el. Vagabond bătrân, nici nu ți-ai fi închipuit că mișcările sale pot fi așa de delicate. Și fii atent, cum e cel care s-a îmbătat cu pălincă! Cel beat de vin se-nvârte întruna, cel îmbătat de rachiu, explodează din când în când, până ce se prăbușeşte ca lovit cu măciuca. Unul e un dans volburos în parabole, celălalt e mișcare colțuroasă, sacadată. (…) Vinul este o mască hieratică. Toți oamenii și toate popoarele știau asta cândva. Descifrarea măștii coincide cu dezlegarea din spasmul răului. Dionysos lysios - ziceau grecii - Zeul-Vin Mântuitor. Spunând acestea, abia am atins însă obiectul, cel mult la modul foarte general. Abia dacă am rostit că vinul are chip divin.” (Bela Hanvas – “Filosofia vinului”, editura Curtea Veche, 2013)

Eva (după izgonirea, cam rușinoasă, din Rai): - Adame, bărbate, să știi că m-am împăcat, m-am obișnuit cu șarpele în noua noastră gospodărie, pământeană. Eu aș zice că-l consider ca un membru al familiei noastre! Adam: - Despre care membru tot vorbești, acolo...!?

Gafă.Vânzătorul unui magazin de modă, de ”fițe”: - Doamnă, dați-mi voie să vă ajut să vă trageți mănușile pe mâini! - Dar eu nu port mănuși!

Clientul:- Doamnă ghicitoare, spuneți că îmi puteți ghici gândurile... dar eu nu vă cred! Doamna ghicitoare: - Păi, știam că veți spune asta!