Cezar STRATON

Vegetarieni.1. Însăși termenul „vegetarian” a apărut relativ recent - în secolul al XIX-lea. Înainte, oamenii care nu mâncau carne erau numiți „pitagorici”. Marele filozof și matematician a mâncat doar pâine, legume și miere. Mulți dintre adepții săi au scos și carnea din dieta lor. Pitagora însuși era sigur că oamenii, după moarte, se reîncarnează în animale. Și asta înseamnă că nu poți să-ți mănânci propriul corp. 2. Un psiholog din Marea Britanie, Hank Rothgerber, a descoperit că fiecare al treilea vegetarian, dacă se află în stare de ebrietate, se abate de la principii și începe să mănânce carne. Această concluzie a fost făcută de Rothgerber după un sondaj anonim între vegetarieni. 3. Un celebru vegetarian a fost Albert Einstein. El credea că alimentele vegetale l-au ajutat să-şi îmbunătățească memoria. Potrivit acestuia, vegetarianismul aduce nu numai mari beneficii organismului, ci și păstrează viața pe pământ. Criticii susțin însă că Einstein nu a fost vegetarian pe deplin, dar a renunțat complet la carne doar cu un an înainte de moarte.

Insecte.Lăcustele reprezintă delicatesele din unele insule din Oceanul Pacific, în Brazilia se pare că furnicile ocupă un loc de frunte, iar pentru indonezian delicatesa numărul unu o reprezintă şarpele afumat. Cei care consumă carne de iepure, şi mă refer la Europa, trebuie să ştie că indonezianul nu poate fi convins să o guste. Grecii vechi, cei care ne-au lăsat moştenire, printre altele, marele teatru antic, se ospătau cu greieri, iar mai în zilele noastre cel mai complicat fel de mâncare pare să fie cămila la frigare, fel servit la nunţile beduinilor. Gospodinele umplu peşti cu ouă fierte, peştii se introduc în pui fripţi, aceştia în berbeci fripţi, iar berbecii ajung umplutură pentru cămilă care este şi ea friptă pe jar, la proţap. Ajungem şi pe bătrânul continent, pentru a aminti că francezii sunt mari amatori de melci, am spune noi, de mii de tone de melci la scară naţională. În Suedia se mănâncă scrumbii cu dulceaţă, iar congolezii, şi aşa ne deplasăm pe continentul negru, gătesc diverse mâncăruri din termite.

Ceapa.”Lacrimile de ceapă nu ating inima”, spune un vechi proverb evreiesc, iar un proverb american concluzionează: ”Ceapa îi face să plângă chiar şi pe moştenitori şi pe văduve”. Dacă amintim de proverbe, am mai reţinut câteva, ca să remarcaţi, doamnelor şi domnilor, cât de populară este ceapa. ”Şi ceapa se crede în rândul fructelor” (proverb persan). Continuăm cu un proverb afgan, din locurile de origine ale acestei legume: ”Dăruieşte întotdeauna cu gingăşie, chiar dacă e vorba doar de o ceapă”. Altul, preluat din înţelepciunea lumii arabe: ”Cât mă gândesc eu la tine, ceapă: la fiecare îmbucătură, o lacrimă!”. Din înţelepciunea poporului român am reţinut o zicală care ne lămureşte pe deplin care este locul cepei în preferinţele sale culinare, căci fără ceapă nu se poate: ”Bun e vinul, nu-i ca apa, nici friptura nu-i ca ceapa.” Am să vă reamintesc și un vechi proverb bengalez despre cine sau ce ne provoacă lacrimi, așa ca să remarcați cât de înțelept este poporul: ”Ceapa, fumul, actorii şi dragostea, toţi patru îţi provoacă lacrimi.” Dar cum nu le putem avea pe toate vă reamintesc că ceapa provine din regiunile de stepă din Asia centrală și de vest, probabil teritoriul Afganistanului de azi. Este una dintre cele mai vechi plante, fiind cultivată ca plantă medicinală, condiment și ca legumă, acum mai bine de 5.000 de ani. În Egiptul antic ceapa era considerată un simbol al vieții eterne, datorită formei sale rotunde și a inelelor concentrice și era oferită zeilor sau era folosită ca monedă de plată pentru a ajunge în rai. Se pare că astfel au fost plătiți și lucrătorii care au clădit piramidele, pentru că s-au găsit dovezi, resturi de ceapă la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. O tablă cu inscripții sumeriene cuneiforme datând cu 4.000 de ani î.Hr., din Codul lui Hammurabi, conține descrieri de ogoare cultivate cu castraveți. În perioada antică se credea că ceapa dă putere, fiind consumată de soldaţi înainte de a merge la luptă. În China antică era considerată un simbol al inteligenţei. La romani, ceapa constituia un element important în alimentația de bază. Legionarii romani au fost aceia care au contribuit la răspândirea cepei, ”cepula”, în Europa centrală. În Evul Mediu, ceapa nu lipsea de pe masa locuitorilor Europei, fiind folosită și ca amulete contra pestei. Să mai îndulcim situația cu un citat superb ce aparţine scriitorului şi gazetarului american Charles Dudley Warner: ”Ceapa şi învelişurile sale din satin se află printre cele mai frumoase legume şi singura ce reprezintă esenţa lucrurilor. Se poate spune că are suflet.” (P. Roth)

Fasoleală.”Cuvântul, verbul respectiv (a se fasoli), este apropiat prin etimologie populară, desigur, de fasole, a cărei denumire vine din limba nigeriană, fasoli. Fasolea provine din America de Sud, America Centrală şi India. Ce e cu fasolea <fandosită> vom încerca să desluşim, apelând la istorie.  Unde a apărut şi cine a dus-o dintr-un capăt într-altul al lumii. Fasolea noastră ceea de toate zilele are, evident, şi o denumire științifică: Phaseolus vulgaris. Fasolea boabe este o leguminoasă folosită încă din antichitate de greci și egipteni: boabe de fasole uscată au fost găsite în mormintele faraonilor egipteni, ca mâncare pentru viața de apoi. Boabele de fasole sunt componente extrem de benefice în orice dietă datorită carbohidraților, proteinelor și fibrelor, cât și conținutului scăzut în calorii, grăsimi și sare. Am avut curiozitatea şi am deschis pagina la <Dicţionarul de vise> şi am aflat că: <Dacă visezi fasole care creşte în pământ este semn că nu vei mai avea probleme băneşti. Dacă mănânci fasole este semn că trebuie să te fereşti de cei care te vorbesc pe la spate.> Visezi fasole: ai parte de bucurii; fasole verde de vei visa, semn de căsătorie este; visul poate prevesti şi o bucurie, nu neapărat legată de căsătorie. Fasolea verde prevesteşte căsătorie. Atunci când nu e cazul de căsătorie, cea care visează fasole sau care mănâncă fasole verde va avea o bucurie. În tradiţia persană, a mânca fasole uscată, în vis, e <prevestire de ceartă>. Pe pagina Bonduelle, fasolea este denumită <damă mondială>, referindu-se, evident, la faptul că se cultivă peste tot în lume. <Se consideră că fasolea are peste 8000 de ani. Este una dintre cele «trei surori» ale bucătăriei Americii precolumbiene, împreună cu porumbul şi dovleacul. Aztecii cultivau «ayacolt», adică fasolea, împreună cu porumbul, pe care aceştia îl utilizau pe post de par pentru a se căţăra pe el fasolea. Astăzi fasolea este una dintre sursele de bază de albumine vegetale din lume. Se întâlneşte în bucătăriile tuturor popoarelor. Există 3000 de soiuri de fasole, din care se cultivă intensiv… peste 500.>” (P. Roth)