Cezar STRATON

Ar putea fi interesantă o ”excursie bahică”, pentru a descoperi importanța culturală și istorică a unor lichide importante – dotate, evident, fiecare, cu mai puține ori mai multe grade alcoolice (e doar aparent asemănător - mutadis-mutandis - cu povestea sergenților... ori ”soldaților proști”... făcuți generali, la modul politic, peste noapte, la noi, în Românica). Și ăștia... tare iubitori de ”grade”!. La adevăratele licori ”învechite” în butoaie de stejar, nu prea se admite impostură... precum la noi, despre generalii ”de izmene”. Deoarece, prin comparație cu gradele polititicoido-miltare, băuturile de bază ale omenirii au rămas oneste și (cam) aceleași. Spre deosebire de parveniții postrevoluționari...  doritori să-și adauge noi ”grade”...

Încep scurta mea incursiune cu:

Brandy (ori/și Cognac).Brandy vine – nu știusem! – de la germanul ”brandwein”, care însemna, literal, ”vin ars”. Iată, în trecere, cred, și explicația veche a ardelenescului ”jinars”! O traducere mot-a-mot! Nemțescul ”brandy” a fost preluat, de fapt, confiscat – ilegal etimologic, istoric, am putea zice azi - de către limbajul anglofon, mai ales după înfrângerea umilitoare a nemților în Primul Război Mondial. Cognacul este, de fapt, cel mai fin brandy, el fiind fabricat în zona cu același nume din Franța (în jurul orașelor Jarnac și Cognac). Pentru iubitorii de coniac adevărat, cred că n-ar fi de prisos să notez, mai jos, scala de apreciere, de citire, de descifrare, pe eticheta sticlei de coniac (pardon... de brandy)... pe care o veți cumpăra de la vreun mall local. Mai ales că și frații noștri basarabeni ne propun, ne oferă unele sortimente de calitate comparabilă (dacă nu cumva chiar superioară!?) cu cea a fudulilor francezi, ce dețin marca ”cognac”. Notați: VSO (very superior old)... e cel mai ieftin coniac bun, bunișor (cel la 30-35 de lei jumătatea, iar el are măcar 3 ani de maturare în butoi de stejar). Apoi urmează VSOP (very superior old pale – cu măcar 5 ani vechime),  urmat de „mezinul” VVSOP (very, very superior old pale... unul care intră, să zic așa, la școala primară, având în jur de 6-7 ani. Clasificare încununată de exclusivistul ”XO” (extremely old... adică măcar 8 sau 10 ani de meditație în întunericul hrubei). Etichetă cu care niciun producător nu-și permite, credeți-mă, să se joace...

Tequila.Este distilată din agave (agave tequiliana, lat. – iată - bănuiesc! - că și botanistul european care a descoperit și botezat astfel această specie suculentă de cactus, bună de pus la fermentație alcoolică, o fi gustat din bolul cu lichid alcoolizat, oferit lui de ospitalierii aborigeni mexicani... de vreme ce i-a nemurit, pe latinește, folosința).

Calvados.Faimos rachiu de mere, băutura tradițională din Normandia (Franța).

Vodcă. O băutură spirtoasă aproape neutră (adică una care, după standardul ei oficial, nu ar trebui să aibă o aromă proprie.). Azi, nici vodca nu mai e ce era... O găsim colorată, iuțită cu ardei... etc., etc. Nu insist asupra istoriei vodcii – despre care am scris în articolele precedente – deoarece aștept (în timp ce degust, imparțial, neutru, obiectiv-globalizat o vodcă, n-ați ghicit... japoneză!) sentința procesului prin care trei țări nordice, reci și vecine (Rusia, Polonia și Finlanda) își revendică ”paternitatea” celei mai populare băuturi alcoolice europene. 

Whisky.Se scrie ”whisky”, dacă este scoțian ori canadian, și ”whiskey”, dacă e produs în Irlanda, SUA ori Japonia. Chestii de finețe, care mă depășesc, iertare.  După părerea mea – confirmată de calitatea mereu îndoielnică a acestei băuturi pe piața românească – această băutură a devenit, după 1990, ”băutura parvenitului politic”. Ori, altfel scris... cadoul ”de bon ton” pe care trebuie să-l oferi unui șef, unui om căruia vrei să-i câștigi simpatia, ajutorul... Sună bine (deși la fel de bună ar fi fost ca cadou (cacofonie voită) o palincă neaoșă naturală (mă rog... cu sau fără caltaboș... dar asta-i altă poveste). Nu o să uit confesiunea - sinceră - a unui fost conducător de instituție publică. El mi se plângea de monotonia, lipsa de inspirație a subalternilor... ce-i umpluseră, an după an, casa, boxa blocului, exclusiv cu sticle conținând „esență de ploșniță”! ”Și nici măcar nu-mi place whisky-ul”, mi se ”jeluia” el... ”Dă-mi, atunci, mie vreo câteva (zeci de) sticle”, aș fi vrut eu să-i propun... ca să-l ajut să se vindece de obsesia sticlelor de whisky... agresoare. Dar, cu băutura asta americană... greșit împământenită la noi... e mare bai, mă tem... Un mai nou, tot local, primitor de cadouri whiskoase i-a transmis, sec, celui ce-i oferise o sticlă de ”până la 100 de lei”: ”eu accept... de fapt aștept... o sticlă de whisky de calitate! Nu-mi mai trimite, deci... J&B-uri ori Johnny Walker <roșu>, că ne știm, doar, de atâta vreme. Nu de altceva, dar e sub demnitatea mea!”

Păgână.”Te iubesc, în continuare / ca pe fructele de mare / scoici, creveți, homari, languste / dejetele pe su' fuste / să-și găsească adăpost / și meniul cel de post! / te iubesc ca ușa clanța / ca pe Teo din Constanța / ca elevele vacanța / cum e-amorul cel mai fain / și-nvățarea pe onlain! / tu eșt ciașcă, eu ți-s toartă / ca și Rusia pe hartă / Marea Neagră,  buna moartă / și cățel lătrând la poartă / futu-i mama ei de soartă! / Te-am visat pe videociat / că făceai mare păcat / bine că a fost doar vis / ce-am visat foarte precis / te iubesc, mândră la greu / ți-oi trimite sms-eu / ș-un homar domesticit / ca să vez că-s fericit!” (Cornel Udrea)