„Rău ni-a cântat cucul”

„Rău ni-a cântat cucul”

„Rău ni-a cântat cucul. De nu s’ar fi întâmplat aşa, ar trebui să ne meargă treburile altfeliu. Cu deşertul ni-a eşit în cale vecina cea rea şi de aceea nu putem face târg bun. Un epure ni-a trecut pe dinainte şi nu poate fi bine. Oare să ne’ntoarcem din cale sau s’o prourmăm? Ba, să imităm poporul şi să facem ca dânsul. Oamenii îl necesitează pre acela ce li ese cu deşertul nainte să se’ntoarcă, eraă pre epure îl înpuşcă ca să-i iae puterea cea rea şi stricăcioasă şi apoi îşi urmeadă calea. Puţini bărbaţi sunt devotaţi causei noastre, puţini lucră di şi noapte ca să ne scoată din întunerec şi să ne netedească calea cea grunduroasă spre un viitoriu mai înbucurător şi mai îndămânatic pentru noi. Ei se întrepun pentru binele comun şi-şi sacrifică averea, ca să-şi vadă neamul rădicându-se şi ocupând locul care i se cuvine. Dară ce folos, dacă ucigă-l crucea aruncă în sămănătura lor aleasă de grâu neghină, spini şi pălămidă”.  

„Revista politică”, Anul II, nr. 3, Suceava, 15 Iuniu 1887.

„Se duc bătrânii”

„S’a dus Vasile Bumbac, seninul poet al Românilor Bucovineni, s’a dus arhimandritul Teofil Patraş, învăpăiatul paznic al mormântului Marelui Voevod Ştefan, s’a dus Animpodest Daşchievici, pilda povăţuitoare de modestie şi caracter neprihănit. Au fost toţi trei între fiii cei mai aleşi ai neamului, reprezentanţii marcanţi ai acelei generaţiuni care a îndrumat gândirea şi simţirea noastră şi pe care graba evenimentelor care se desfăşoară o depărtează fără de vreme în zarea trecutului.

...Dară cu aceştia nu s’a încheiat şirul acelor bătrâni cari s’au dus, pentru totdeauna, în aceste vremi de grele încercări. S’a dus şi vrednicul poet Teofil Bocancea, prietenul junimei studioase, s’a dus profesorul Gherasim Buliga, pe care bătrâneţele şi moartea l’au surprins în cea mai încordată activitate pentru şcoală şi tinerimea ei, s’a dus în urmă şi inspectorul Nicu Tarasievici, un adevărat fruntaş al bravei noastre învăţătorimi”.

„Viaţa Nouă”, Anul V, nr. 5, 30 Iunie 1918.