„La fliuşcă şi la halbă”

„La fliuşcă şi la halbă”

„Gospodarul care nu-şi mai face de lucru cu băuturile se deosebeşte ca cerul de pământ de cel care ţine la <fliuşcă> şi la <halbă>. Omul treaz se bucură de sănătate şi-i drag de viaţă. El are întotdeauna gust bun la mâncare, fie asta cât de slăbuţă. Stomahul lui e sănătos şi-i rîşneşte mâncarea aşa că-i prieşte şi se prinde de dânsul. Pentru aceea şi are omul cel treaz dragoste şi putere de lucru. Cel treaz îi şi om cruţător şi cu bună chibzuială. Când are să vândă ceva nu-şi leapădă marfa pe o nimică, ci o ţine în preţ, că doar n’are să vie propinatorul sau alt jidov cămătar să i-o împlinească. Dacă a făcut negustorie bună nu se pune pe aldamaşuri, ca să-şi mătrăşească banii, ci şi-i pune frumuşel în pungă şi-şi ţine strună drumul spre casă. Aici îşi plăteşte el toate şi aşa n’are nici o grijă, că i-a luat jecuţia straiele de pe grindă. Este oare fraţilor o viaţă mai frumoasă, mai plăcută, şi mai fericită, decât aceea când te vezi că orice pe pământ îşi merge tare bine, iar în cealaltă viaţă ai nădejde tare că-i căpăta răsplata celor drepţi?”.

„Deşteptarea”, Anul I, Cernăuţi, 15 Martie 1908, Nr. 9.      

“Moşia Tătăraşilor”

“Din discuţiile contradictorii ale consiliului comunal de luni, 11 Martie a.c., am desprins unele constatări puţin îmbucurătoare cu privire la moşia <Tătăraşi>, moşie dăruită oraşului de boierul Sturza. Am, însă, toată convingerea că toate aceste anomalii, se vor ameliora cu vremea, deoarece toţi d-nii consilieri au căzut de acord că, aşa cum au mers lucrurile până acuma, nu mai pot continua. Astfel, s-au ridicat obiecţiuni că sunt cetăţeni, unii chiar funcţionarii cu leafă pe peste 10.000 lei, care deţin câte trei, patru, cinci şi chiar şase parcele (parcela e de jumătate de hectar), pe când alţii, nevoiaşi, de-abia ce au primit câte una singură sau de loc”. 

„Suceava”, Anul I, Nr. 11-12, Martie 1935.