21 Februarie

„Grangurii de altădată”

„Se credeau buricul pămîntului. Se credeau eterni. În prostie, în mediocritate, în dorinţa de a face cît mai mult rău. Ajunseseră pînă acolo încît îşi negau şi obîrşia, nu-şi mai recunoşteau nici părinţii. Promiteau, minţeau, lătrau, guiţau. Li se deschidea uşa, de către subalterni, cu capul. Deoarece aceştia, bieţii de ei, aveau mîinile ocupate. Cu sacoşe, bagaje şi alte mici daruri. Dacă încercai să dai într-unul, de fapt loveai în doi sau chiar în trei şi aşa mai departe. Pînă şi eşecurile lor erau încununate de succes. Aşi ai caliciei, aşi ai caraghioslîcului. Ascunşi în spatele uşilor capitonate. Feriţi de griji”.

„Magazin” (săptămînal cultural-ştiinţific independent), Anul XXXIII, Nr. 7, Sîmbătă 17 februarie 1990.

„Cine gestionează violenţa?”

„În momentul în care statul nu va mai ţine neapărat la monopolul său asupra violenţei, cetăţenii se vor vedea nevoiţi să-şi asigure singuri aceste servicii şi se vor arăta din ce în ce mai dispuşi să plătească pentru ele…

În România există de două ori mai mulţi angajaţi la firmele de securitate şi pază decît în poliţie. Astfel, cheltuielile publice vor fi reduse în timp, iar influienţa şi aşa precară a Poliţiei asupra siguranţei cetăţeanului îşi va face şi mai puţin simţită prezenţa. Tot ei, cei bogaţi, vor fi şi cei care vor deţine puterea politică. Din ce în ce mai izolaţi în maşinile lor performante şi blindate, vor fi mereu departe de realităţile care se vor agrava şi care, şi astăzi, par sdă-I depăşească. Acela va fi momentul în care contractul social va fi uitat, şi nu pare un moment foarte îndepărtat: statului nu i se va mai recunoaşte monopolul absolut asupra violenţei”.

„Observator cultural”, Anul IX, serie nouă nr. 205(463), 26 februarie 2009.