„Împrejurimile Dornei” (I)

„Una din cele mai frumoase preumblări ce poţi face nu departe de Dorna este acea pe drumul de pe lângă casa răposatului preot Constantinovici, ce vine aproape de podul ce trece Dorna spre a merge la Cândreni. Acest drum merge pe coasta râpoasă a dealurilor din stânga râului, aproape pe la jumătatea înălţimei lor, şi slujeşte numai pentru aducerea fânului ce se face pe coaste. După el se vede necontenit Dorna şerpuind la o mare adâncime, adeseori aproape verticală sub picioare. Şoptirea râului este întreruptă din când în când de strigătele plutaşilor, pe care îi vedi coborând iute pe repedele curs al apei, cântând adese ori câte un cântec monoton ce ajunge la aud ca un echo îndepărtat. De cea parte a râului se întinde câmpia care departe d’a înfăţişa ochiului un verde monoton îl desfătează prin nuanţele cele mai deosebite. Cele mai închise provin din umbra aruncată de naltele piscuri, umbre ce par a isvorî din văile şi pădurile, unde se ţinuse ascunse, cu cât soarele se coboară la asfinţit”.
„Revista politică”, Anul II, nr. 4, Suceava, 1 Iuli 1887.

 

„Pietrele dispar, apa trece...”

„Cu ani în urmă, râul Moldova îşi deplasa ameninţător matca spre satul Bărăşti, comuna Vadu Moldovei. Organele de stat au dispus construirea unor diguri de apărare şi plantarea luncii cu răchită. Însă anumiţi indivizi au început să disloce digurile şi să taie din plantaţii. Sustragerile se fac sub privirile indiferente ale celor puşi să vegheze la cerinţele obşteşti. Păi, vedeţi dvs., proverbul aici e cam aşa: dacă nici pietrele nu rămân, apa trece. Nu aşteptaţi o nouă inundaţie pentru a şterge urmele incorectitudinii”.
„Zori Noi”, Anul XXIII, nr. 6706, Suceava, Miercuri 9 iulie 1969.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului 10 Iulie.

Comentarii