Cătălin MIHULEAC

Ca să te convingi a mia oară cât de înalte sunt culmile de snobism atinse de specia bipedă, trebuie să vezi puhoiul uman care se îndreaptă necontenit asupra micii fântâni din centrul Bruxelles-ului, ilustrând un puşti urâţel, săvârşind un pipi. „Manneken pis” îi zice statuetei, şi-n jurul ei înfloresc legende, toate compuse pentru fraieri, culminând cu aceea care susţine că puştiul respectiv a stins cu propriul lichid fiziologic fitilul unei bombe pregătite să distrugă oraşul. Băi, mă lăsaţi?
Tot norodul turistic – începând cu bărzăunii aceia insuportabili numiţi japonezi, care calamitează bunica Europa - ţine să se pozeze lângă puţica pişorcoasă, zidită în bronz. Dar nu e numai atât: un întreg comerţ înfloreşte în jurul cuculeţului. Chiar şi eu, cât o fac uneori pe deşteptul, am dat vreo zece euro pe un tirbuşon care reproduce „monumentul” la scară, spirala de scos dopurile simbolizând jetul urinar al naşparliului mucos. Multă minte mai am! Să mai spun că, ajuns acasă, am scos cu tirbuşonul un singur dop, spirala urinară cedând de parcă ar fi fost acadea?
O altă mândrie a Bruxelles-ului este „Atomium”, mândră şi gigantică zidire inaugurată în 1958, ilustrând un atom de fier, mărit de 165 de miliarde de ori. Lângă „Atomium”, eu m-am simţit ca acasă, fiindcă pe un stâlp am remarcat o bulină portocalie electorală, pe care scria, cu darul românilor de a-şi lăsa oriunde iscălitura descifrabilă: „Stolojan prim-ministru; Oprea senator; Neagu deputat. PD-L ţine cu tine!”
Să mai îndrăznească cineva să spună că oamenii noştri politici nu lasă nimic în urma lor! Din păcate, am fost singurul care a ţinut să fotografieze pata portocalie de românism, fiindcă japonezii şi celelalte soiuri turistice treceau cu totală nepăsare pe lângă acest mic monument de nesimţire.
Cu acest prilej, mi-am adus aminte de o replică dintr-o piesă de-a lui Boris Vian:”E adevărat, porcii aceia vin şi îşi dau jos chiloţii în cele mai frumoase locuri. De ce, la urma urmei, de ce?”
Chiar aşa: de ce?