Ion DRĂGUŞANUL

SADOVA (I). Sadova îşi poate revendica drept dată a atestării documentare data de 11 aprilie 1411, când Câmpulungul este menţionat în hotarnica moşiei mănăstirii Moldoviţa, ştiut fiind faptul că Sadova, ca şi Fundu Moldovei, ca şi Pojorâta, sunt de origine câmpulungeană. Dar prima menţionare explicită a Sadovei s-a produs abia în 23 aprilie 1630, când Ionaşco Piţenghe lasă fiului său o moşie în Sadova, prilej cu care sunt menţionate şi toponimele Gura Mocirluţii, În Lozuţe, Luncuţa, Piatra Mare, Piatra Măgurelilor, Piatra Răchitişului, Piatra Runculeţului, Piciorul Nuţului, Pârâul Chimănului, Pârâul Runculeţului, Smida.

Proprietatea lui Ionaşco Piţenghe „începe în gios de casă, din cheotoarea ocolului vacilor, drept în gura mocirluţii şi curmă, pe coastă, în gios, drept în luncuţă, deasupra casei Făşcului şi, de acolo, iasă în piciorul Nuţului, deasupra picioruşului, la piatra mare şi apucă piciorul la deal şi curmă drept în vale şi iese în piatra Măgurelilor”.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează în Sadova „90 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 panţir, 1 dascăl la biserică, 3 femei sărace şi 84 birnici, aceştia fiind: Ştefan Hăul, Toader Sava, Ion sin Ştefan Hăul, Chiruţă sin Latiş, David zet Avram, jidov, Moise brat Avram, jidov, Duca, ungurean, Toadir Săvuţul, Toadir Checheriţă, Ion sin Toadir Checheriţă, Ion Hăul, Ion sin Săvoai, Petrea Latiş, Nicolai sin Erhan, Toader Erhan, Gavril sin Diaconiţei, Iacob sin Diaconiţei, Chiruţă Erhan, Irimia sin Erhan, Nichita Faraon, Gavril brat lui (Faraon), Ion sin Cârstinii Lehăcioai, Ilie Bălan, Georgii Bălan, Petrea sin Lehăcioai, Ioana Lehăcioai cu Gavril, holtei, Ioana Faraoniasa cu Ion, holtei, Vasile Bălan, Alexa Moroşan, Dumitru Lehaci, Toadir sin Chiriac, Ion Dornianu, Georgii Cuculescu, Acsinte Ropcian, Grigori Măjar, Costandin sin Chiricesii, Acsinte Cuculescu, Iftinca Cuculiasa cu Grigori, holtei, Ion Moroşan, Acsinte Crăciunaş, Toader Crăciunaş, Toader Coca, Petrea Coca, Vasile Coca, Acsinte Coca, Nistor sin Zbrancăi, Chiriţă Zbranca, Vasile Zbranca, Toader Zbranca, Ştefan Sin Zbranculesii, Anton, rus (Rusu), Ion Chiful, Toader sin Tudurei, Grigori Cârstei, Ion Zbranca, Ştefan brat lui (Zbranca), Vasile sin Andrieşoai,  Petrea, rus (Rusu), Filip, butnar (Butnaru), Georgii, şălvar (Şălvar), Dochiţa cu Simion, holtei, Andrieş sin Iacob Latiş, Chiruţă Latiş, Nicolai, rus, Nicolai Latiş, Toadir Pizdele, Georgi sin lui (Pizdele), Luchian, rus, Ion sin Zbranca, Toadir Zbranca, Georgii Erhan, Simion sin Anton, rus, Gavril, homorian (Humorean), Ion Latiş, Simion, rus ot (din) Pojorâta, Costea Leuştean, ot tam (tot de acolo, adică din Pojorâta), Toadir sin Ion Hău ot tam, Toader Leuştean ot Fundu Moldovii, Istrate Leuştean ot tam, Vasile Leuştean ot tam, Pintelei Zbrâncuţă ot Bou (Rus pe Boul), Lupul Checheţi şade la Vatra (Câmpulungului), Simion sin lui ot tam, şi Nichita, rus ot tam, deci la Câmpulung.

Rufeturile erau: Popa Nicolai, Iftodi dascăl la biserică, Ichim, rus, panţir, Cârstina, soră lui Ştefan Hău, săracă, Ioana, fata lui Simioniţei, ungurean, săracă, şi Cârstina, sora ei, săracă.

În 1774, Sadova avea 2 popi şi 76 ţărani (85 de familii, dup Werenka), iar în 1784, 123 de gospodării. Dintre emigranţii ardeleni, până în 1778 s-au stabilit, la Sadova, doar patru familii, cele ale fraţilor Istrate şi Michail Ungurean din Râpa de Sus, cea a lui George Chirilă din Beclean pe Someş şi cea a lui Simeon MIHAI, din Romuli, din vecinătatea Năsăudului.

Printre sadovenii menţionaţi de documentele câmpulungene, cu ocazia unor tranzacţii imobiliare, se numără popa Grigore Grămadă, care, în 1 martie 1777, primeşte danie, de la Toader Lucan din Vama, moşia Lucăneasa din Sadova; Simion Hăul din Sadova, care, în 11 iulie 1777, era acuzat că păşunează abuziv pe opcina Arsănesei „din apa Putniţii, la deal în Piatra Stărpariului, proprietatea Candrenilor; Gheorghe şi Crăstăna Condor, care vând, în 4 iulie 1789, o moşie pe Sadova lui Gavril a Diaconiţii, pe care i-o zălogise, dar diaconul Constantin Grămadă, „niam mai aproape”, plăteşte datoria de 10 lei şi dobândeşte moşioara; Axinte Coca, cel care-şi dispută, în 26 septembrie 1791, cu acelaşi diacon Constantin Grămadă, o moşie pe Sadova, „de peste părăul Gănghii”, diaconul folosindu-se de mărturia bătrânilor Petre Todosii şi Dumitru Medrehan şi câştigând moşia;  Vasile Lateş, din Sadova, care se judecă, la Scaunul din Câmpulung, cu fratele său, Petre, pentru un drum de acces.