Ion DRĂGUŞANUL

CARAPCIU PE CEREMUŞ (I). În 13 decembrie 1433, când a fost convenit, pentru prima dată, hotarul dintre Polonia şi Moldova, negociatorul moldovean, Tăutul logofăt, din Vijniţa, a primit de la Regele Vladislav al Poloniei satele, până atunci polone, Câmpul Lung rusesc, Putila, Răstoaceli, Vijniţa, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuţii şi Voloca.

Aflat în Ţinutul Văşcăuţiului, în vecinătatea Stăneştilor de Sus şi de Jos, a Bănilei Ruseşti şi a satelor Vilaucea şi Zamostie, satul Carapciu pe Ceremuş, din Ocolul Cirimuşului, a fost întărit, în 9 martie 1657, pârcălabului Grigore Gherman, fiul spătarului Toader Gherman, nepotul bătrânului Gherman, vătaf de Suceava, şi jupânesei sale, Chelsia, fata lui Grigore Tăutul, în baza uricului Antimiei, fata Mânzatului, primit de la Vasile Lupu Vodă. Tot atunci, Grigore Gherman obţine întăritură şi pentru alte „ocine şi jirebii” din nordul Moldovei, inclusiv sate ale socrului său, Grigore Tăutul.

În  11 mai 1663, Tănase Talpici din Carapciu, fiul lui Marco Talpici, dăruieşe nepoatei sale, Avrămia Bohatereţ, fata lui Gligori Tălpici, „partea mea de moşie şi ocină dreaptă, din stâlpul de sus, a treia parte, şi cu tri lazuri, (pe) care le-am făcut din topor... cu mâna me, anume un laz, odae pomăt, şi alt laz pe Hlebeciuc, din gios pe de Bereznic, unde au păgubitoriu, ce feind eu ars de tălhari. Şi n-au vrut nime altul din niamul mieu să mă grijască la neputinţa mea”, printre martorii trazacţiei numărându-se şi Ioan Tiron din Carapciu.

Moşiile lui Grigorie Gherman şi ale jupânesei sale, Chelsia, au fost întărită, prin ispisoc de împărţeală, în 8 februarie 1694, ginerelui lui Gherman, fostul mare armaş Toader Albotă, şi urmaşilor lui Grigorie Tăutul, Gligorie, care primeşte şi „a şasea parte din Carapciu”, Neculai, Tudosia, Antelina şi Anastasia Tăutul.

În26 iunie 1700, din porunca lui Antioh Cantemir Vodă, Grigoraş de Sinehău încearcă împăcarea lui Sandul Murguleţ cu răzeşii din Carapciu, Budinţi, Stăneşti, Costeşti, Ivancăuţi, din pricina unor ocini răzeşeşti din acele sate.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Carapciu pe Ceremuş, moşie răzeşească, „79 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Nicolai, 1 diacon, Dumitraş, 1 dascăl, Hrihor, 2 umblători, Ilaş Gavriliuc şi Sandul Zavriliţă, 10 şliahtici, Vasili Cârste căpitan, Gavril sin Miron, Ştefan brat ego, Vasilie Himuc, Toader Ciornohuz, Coste Savin, Ion Tiron, Ion zet Ilaş, Ilii Cârste căpitan şi Gavril Mihail căpitan, 1 jidov orândar, Herşko, şi 63 călăraşi, adică: Grigorie Popovici căpitan, Gavril Drumău, Vasilie Osăriţchi, Gavril Lăzorenco, Alecsa Chiva, Simion sin Miron, Ion Iscă, Nichita Drumău, Miron Drumău, Nicolai Drumău, Tudosi Zavialiţă, Mihail Drumău, Tudosi Tironiuc, Andrei Zavialiţă, Costaş Zavialiţă, Gligoraş Topală, Petre Mascoiasco, Mihail brat ego, Nicolai Zavialiţă, Mihail Verenca, Toader Maericioc, Vasili Verenca, Dumitraş Săvernenco, Ivan Cosoviţ, Nicolai Şvedu, Mihail Robocă, Toader brat ego, Gligoraş sin Lisco, Oleksa Opaiţe, Nicolai Carpu, Ion Huţul, Nichita Marienciuk, Ion Pavelenco, Acsentii sin Pavelenco, Tudosii Marienciuk, Ion Cornico, Alecsandru Cornico, Ion Şiraba, Matei Peţii, Tănase zet Totolit, Tănasă Huţul, Ion Tofan, Coste Cheveric, Mihail Drumău, Gligoraş Şfat, Dumitraş Zavialiţă, Miron Ciornohuz, Ivan Pripiiciuk, Toma Opaiţ, Ion Opaiţ, Onofrei Echim, Ignat Mazurac, Mihail Eremciuk, Gligoraş Vezticu, Lupaşco Totolici, Andrei sin ego, Nicolai sin Lupaşco, Gligoraş Fiuciuk, Ion Voiţoc, Dănilă sin Pătraşco, Mihai Drace, Enachii Los şi Petre Bălan.

În 1775, satul Carapciu pe Ceremuş avea 2 mazili, 1 popă, 80 ţărani şi 3 umblători (încasatori de impozite, numiţi şi „barani”), numărul gospodăriilor sporind, până în 1784, la 161. Unul dintre cei doi mazili era Mihalache Onciul, cel care, în 26 iunie 1776, cerea, împreunnă cu „alţi mazili, ruptaşi şi răzeşi” din Carapciu, printre care Gavril Mihailuc, Ion Fruză, Andrei Lăzoresco, Gheorghe Ponici, Ion Deaconuc, Vasile Ponici, „să se hotărnicească această moşie de Mihalache Giurgiuvanu, Manoli Tabără căpitan şi Constantin Stroescul, dând şi toată cheltuiala ce s-ar face de aceşti hotarnici”.

În 26 iunie 1776, mazilii şi răzeşii din Carapciu pe Ceremuş angajează trei boieri care să le stâlpească moşiile, semnatarii înţelegerii fiind mazilul Mihălachi Onciul, Gheorghe …, Gavril Mehaiuc, Lupaşco Tatoliţ, Onufraş …, Toader Mironco, Dănilă Ponici, Andronachi Frunză, Ionică Ioncescul, Andri Zavealiţ, mazilul Dumitraş Jăian, Ion Frunză, Andrii Lazarenco, Nechita Ion, Ilie Ioncescul, Păvălucă Ioncescul, Vasăle Ponici, Gheorghe Ponici şi Ion Deianconuc.