Dragoş Mircea DANUBIANU

Atenţia deosebită acordată recentului congres al liberalilor este perfect explicabilă, în această  perioadă de criză acută, care întruneşte condiţiile pentru erodarea rapidă a celor aflaţi la putere, prin faptul că PNL este singurul partid în opoziţie. Chiar şi în perspectiva prezidenţialelor, deşi liberalii pleacă de pe poziţia a treia, candidatul acestora nu poate fi considerat un outsider. Efectelor sociale şi economice generate de criză, fac posibile evoluţii surprinzătoare, în condiţiile în care preşedintele Băsescu este perceput ca stând la butoanele de comandă ale guvernării, iar candidatul din partea PSD va fi, de asemenea, asimilat guvernării.

Schimbarea la vârful partidului, adusă de Congresul PNL, era previzibilă şi necesară, confirmând o evoluţie democratică firească. Dacă în 1996, în 2000 şi în 2004 s-a testat capacitatea populaţiei de a răsturna de la putere un partid sau un grup politic care dezamăgise. Acum în 2008 la PNL, ca şi în 2004 la PSD, s-a testat capacitatea unui partid de a-şi schimba liderul, după exercitarea unui mandat de Prim Ministru de patru ani, în condiţiile în care acesta a eşuat atât în bătăliile electorale, cât şi în echilibrarea relaţiilor de putere din propriul partid. Guvernarea erodează. Dacă erodarea determină pierderea alegerilor şi intrarea partidului în opoziţie, atunci schimbarea liderului este benefică. Nevoia de supravieţuire politică obligă partidele să ia decizii în spiritul sănătăţii democratice.

Congresul PNL a fost un bun exemplu de democraţie, civilizaţie şi chiar eleganţă. Predarea ştafetei s-a produs firesc. Tăriceanu a plecat cu fruntea sus, in timp ce Antonescu vine ca o mare speranţă. S-au creat premisele deschiderii partidului către România tăcută, către cei dezamăgiţi de politic, cei care nu mai vin la vot. În plus, schimbarea de gardă din PNL redeschide posibilitatea jocului politic la toate capetele. Din păcate, desfăşurare fericită a congresului nu a cuprins şi fixarea obiectivelor pe termen mediu şi lung şi a strategiile aferente, sub forma unor documente politice concrete. În fine, congresul a conturat candidatura şi strategia pentru prezidenţiale. Crin Antonescu - aşa cum s-a autoprezentat: „un om normal, un cetăţean fără pile, nici bogat, nici sărac, care nu face parte din nomenclatură şi care a reuşit, totuşi, să ajungă la vârful  unui partid important”- vine cu un discurs nou, în măsură să atragă nu numai pe liberali ci şi pe cei dezgustaţi de politică. Mai mult, aşa cum deja s-a constatat public, Crin se poate baza pe sprijinul unor personalităţi din afara partidului.

Să sintetizez. În opinia mea, lecţia congresului, însuşită de majoritatea liberalilor, sună cam aşa: interesul partidului cere ca liderii erodaţi, liderii care nu au performat în alegeri, să fie aşezaţi pe poziţii secundare. În egală măsură, însă, meritele lor trebuie respectate. Mai mult, un partid în opoziţie trebuie să se deschidă către zonele de competenţă din societate, în contextul unor criterii transparente de promovare.

După rezultatele catastrofale de la locale, care au impus demisia doamnei Zarojanu şi a echipei sale, organizaţia din municipiul Suceava se află tocmai acum, după congres, la ceasul alegerii unei noi conduceri. Dacă gruparea steiciuco-zarojancelor - numită de răutăcioşi, pe la colţuri, „unchiul Sam şi surorile Kessler de Dorohoi” - va reveni la şefia organizaţiei, atunci PNL Suceava va rămâne cu etichetele de „club inaccesibil” sau „aripă politică a unor afacerişti”, iar scorurile electorale vor staţiona în preajma acelui 8%, de pomină, înregistrat la locale. Vom vedea, după votul de sâmbătă, dacă liberalii suceveni au înţeles sau nu câte ceva din lecţia de la congres.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Lecţia congresului PNL.

Comentarii