Mihai ŞTEFĂNOAIA

Până în prezent, cele mai mari gafe politice din istoria postdecembristă a României au fost făcute de miniştrii PNL, fie că vorbim de retezarea independenţei Justiţiei, de ridicarea pălincii şi caltaboşilor la rangul de şpagă ministerială ori de „transferul” în deşert al unor „batalioane disciplinare” croite pe model nazist. Mai nou, a venit şi rândul parlamentarilor PNL să aibă manifestări de un ridicol grotesc. Iar dacă acest lucru i-ar afecta numai pe ei, am putea, cel mult, să râdem când vedem cum stă azi acest partid în sondaje. Problema este însă aceea că incorigibilele tâmpenii ale liberalilor ne afectează pe toţi.

De-un exemplu, modul în care actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, şi-a făcut intrarea în „politica internaţională”. Găsindu-şi, să recunoaştem, o ţintă „pe măsură” – ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman. Să fim serioşi: poate ar fi fost de înţeles dacă acuzaţiile aduse lui Taubman, relative la „imixtiunea” în legislaţia României, ar fi venit de la indivizi în captele cărora ceasul s-a oprit în comunism.

Dar pe Olteanu nici măcar tinereţea nu-l poate scuza. Este, formal, cel de-al treilea om în stat, o poziţie care reclamă nu doar diplomaţie, ci şi foarte mult echilibru. Din această poziţie nu te poţi adresa, după ureche, unui reprezentant al altui stat, în contextul în care acesta face un comentariu pe o chestiune de interes public nu doar în România, ci şi în exterior.

În definitiv, ce spusese Taubman? Că băieţii ăştia care, atunci când nu sunt prinşi la înfulecat caltaboşi, se joacă de-a liberalismul prin toată ţara, de la Suceava până la Timişoara şi de la Constanţa pân’ la Târgu Mureş, au modifcat Codul Penal astfel încât joaca lor să nu mai ţină cont de nimic. Este ceva neadevărat în cele spuse de american? Ei bine, nu. Tocmai de aceea, isteria nejustificată a lui Olteanu, dublată şi de un atac, practic, politic, la adresa americanului (legat de modul în care acesta a obţinut poziţia de ambasador al SUA în România), pe care-l aşază în apropierea „corupţiei”, ar trebui să facă parte din fişa de diagnostic care să constate dispariţia de pe scena politică a unor astfel de specimene. Chiuariu, Cioroianu, Olteanu şi toată gaşca lor de incompetenţi autosuficienţi, care, în condiţii de vot pe oameni, şi nu pe liste, ar ajunge să se joace de-a politica prin bucătăria personală nu sunt decât nişte accidente care afectează, din nefericire, România.  E un lucru de care, foarte uşor, Americanu’ Taubman şi-a dat seama. Şi pentru că el a văzut, la fel ca românul obişnuit, ceea ce aşa-numiţii „liberali” refuză, fie şi în ultima clipă, să vadă, înseamnă că societatea societatea românească mai are şansa de a produce medicaţia pentru ca astfel de ipochimeni să nu mai fie posibili.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Olteanu şi Americanu’.

Comentarii