Lucian AVRAMESCU

Ultima emisiune de ştiri pe care am urmărit-o azi-noapte, înainte de a mă culca, mi-a dat peste cap somnul. O actriţă tânără, Laura Vasiliu, despre care n-aş fi ştiut nimic dacă n-ar fi jucat într-un film care a adus în sfârşit recunoaştere cinematografiei româneşti (am numit „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”) a trecut printr-o experienţă de viaţă pe care n-o s-o uite niciodată. O întâmplare din familia necazurilor pe care le trăiesc românii care se încumetă să bată în aceste zile, cu pasul, şi alte părţi din Europa decât ţara lor. Aflată în Italia, unde joacă într-un film care se toarnă acum, Laura s-a trezit noaptea, în hotel, cu carabinierii peste ea. Vânjoşii flăcăi în uniformă, puşi pe căsăpit români, fiindcă, deh, suntem conaţionalii monstrului violator Mailat, au spart uşa camerei în care se afla actriţa, au înşfăcat-o fără prea multe vorbe şi puţin a lipsit să n-o zvârle peste graniţă ca pe atâţia alţi imigranţi în aceste zile. Scena petrecută în hotelul italian poate fi translată, fără riscul de a greşi, direct în filmul în care va juca Laura Vasiliu. Rolul ei este al unei imigrante.

Comunismul a interzis românilor ieşirea peste graniţă. Capitalismul, după un respiro care a durat cât o faimoasă piesă a lui Beckett, care este rostită într-o singură respiraţie a unui actor, îi retrimite pe români la origini. Cu şuturi în fund, cu îmbarcări naziste în vagoane de vite, cu huiduieli. Fraţii noştri de la Râm, cântaţi în poezii, slăviţi în balade, asemănători nouă prin cadenţa latină a frazei şi temperament, se dovedesc vitregi. Nu contestă nimeni ticăloşiile pe care unii dintre conaţionalii noştri le fac. Nu tăgăduieşte nimeni că ţiganii noştri, mai numeroşi şi mai săraci decât ţiganii altor ţări europene, au dat fuga în Italia, unde unii dintre ei continuă spornic obiceiuri de acasă: cerşit în intersecţii, şters cu mâneca parbrize, ciordit portofele. Este o realitate pe care Europa trebuia să şi-o asume şi să cheltuie bani pentru a o repara. Iată, însă, că ţara în care asudă cinstit şi pe bani puţini peste un milion de români, îndesându-le italienilor bunăstare într-o economie care nu prea străluceşte, ne dă afară. Ne aleargă ca pe câinii turbaţi, ne insultă, ne ucide. Crimei lui Mailat, absurdă, primitivă, jegoasă, i-au urmat alte crime. Asasinii, profesionişti, ieşiţi din subsolurile fasciste ale istoriei, au ideologie, nutresc sete de răzbunare, acţionează unitar. Ei sunt italieni. Victimele sunt, indiferent de etnie, cetăţeni români.

Exemplul Italiei – sunt indicii că aşa se vor petrece lucrurile – va fi urmat de alte ţări europene. Prima pare a fi Anglia. Va urma probabil Spania. Europa ne retrimite acasă. Nu suntem demni de ea. A început o vânătoare turbată de români. Ce fac în acest timp politicienii noştri? Ce fac trimişii noştri în Parlamentul European? Unde-s urmaşii lui Titulescu să ţină discursuri fulminante în încăpătoarele aule ale bătrânului continent, înmuind inimile de piatră şi câlţi ale Europei şi demonstrând că nu suntem sălbatici? Sunt acasă. Fac imbecile campanii electorale la Ţăndărei, Urlaţi şi Pocreaca, pentru guvernul de mâine, pentru Parlamentul de poimâine, pentru puterea de care nu se mai satură. Preşedintele vrea, aşa cum vreau şi eu, o nouă clasă politică. Unde vom găsi vlăstarele fără prihană ale acestei lumi politice râvnite? Mă uit pe listele partidelor dragi domnului Băsescu. El este iniţiatorul referendumului şi răspunsul trebuie să-l găsesc desigur în opţiunile domniei sale. Cap de listă pentru noua clasă politică la PD este domnul Frunzăverde. Deschizător de listă la PLD, formaţiune născută, ca Athena, direct din capul lui Zeus, este domnul Stolojan. Păi dacă domnul Băsescu spune, cu îndreptăţire, că avem o clasă politică expirată, vorba se potriveşte mănuşă pe cele două personaje. La fel de fără cusur se potriveşte şi pe profilul preşedintelui însuşi. Ce să mai înţeleagă bietul de mine din toată această tevatură internă?

N-o să pun cap la cap întâmplările nefericite din Europa care ne aleargă şi ne trimite acasă şi întâmplările insalubre din viaţa politică internă. Las pe posibilul meu cititor să judece şi să tragă singur învăţămintele.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fugăriţi din Europa.

Comentarii