Tripticul eseistic „Odihna, Noaptea, Uitarea” este o meditație asupra condiției umane și, în particular, asupra condiției omului de teatru, definind indirect existența lumii ca pe un amplu și complicat spectacol. Constituită dintr-o serie de reflecții fragmentare, pe alocuri aforistice, cartea trimite la o întreagă tradiție a moraliștilor francezi, de la, de pilda, un La Bruyere până la un gânditor paradoxal precum Cioran. Referințele culturale sunt însă mult mai diverse: Shakespeare, Cehov, Maupassant, Nietzsche, Freud, Bergson, Proust, Borges, Beckett, Kundera, Jankelevitch și încă mulți alții se întâlnesc în paginile acestei cărți despre memorie și identitatea profundă.
„George Banu - remarcă Mihaela Michailov - are vocația spectatorului avizat, apt să surprindă și să intuiască cele mai fine intercalări și nuanțe integrate viziunii de ansamblu. Un ochi născut parcă pentru a vedea spectacolul, cultivat cu grijă și provocat să se deschidă spre percepții multiple, ne ghidează de fiecare dată în cărțile autorului. Nu este vorba nici de o detașare impusă cu orice preț, alterând gustul pentru spectacol și transformând discursul într-o relatare ternă și convențională, nici de capcana efuziunilor și a patetizărilor”.
Sursa: www.ishop.ro