Paul Johnson își evocă nostalgic copilăria petrecută în regiunea Potteries (West Midlands, Anglia), în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. Peisajul acum dispărut - turnurile de extracție ale minelor de cărbuni și fabricile de material ceramic - are o „frumusețe stranie, romantică”, iar viața de familie este idilică și liberă. O oază de căldură și umanitate, recuperată din trecut cu afecțiune și talent.
„Johnson - relatează The Independent - scrie cu uimire și venerație de copil... Totul este minuțios observat, pe fundalul unui peisaj industrial despre care Johnson tatal îi spune fiului Paul că este ca <o femeie urâtă, înzestrată cu un fel straniu de frumusețe. Francezii au o vorbă pentru asta, ca pentru majoritatea lucrurilor legate de artă - jolie laide>. Cu greu s-ar putea imagina o evocare mai frumoasă a unei lumi dispărute: Anglia industrială a anilor '30.“
Paul Bede Johnson s-a afirmat ca jurnalist în anii '50, la The New Statesman.
În anii '70, a început să aibă concepții tot mai conservatoare; pe fundalul problemelor economiei britanice, s-a opus mișcării sindicale. Susținator al lui Margaret Thatcher, a devenit unul dintre consilierii ei și i-a scris o serie de discursuri. Din 1981 până în 2009, a deținut o rubrică în The Spectator.
Autor prolific, a abordat cu talent și vervă cele mai diverse subiecte în câteva dintre cărțile sale: „Intelectualii”, „O istorie a lumii moderne”, „Viața lui Isus povestită de un credincios”, „La naiba cu Picasso și alte eseuri”, „Dușmanii societății”, „Socrate. Un om pentru timpurile noastre”.
Sursa: www.libris.ro