Elena-Margareta Ionescu: „Jurnal cu şi fără Nae Ionescu”

„Jurnal cu şi fără Nae Ionescu”este o carte de dragoste. O dragoste tristă. Iubirea singuratică a unei femei părăsite, care trăieşte printre şi pentru amintirile ei. O pagină din intimitatea unei căsnicii celebre, în marginea vieţii omului care a modelat gândirea celei mai strălucite generaţii a României secolului XX.

Elena-Margareta Fotino şi Nae Ionescu s-au cunoscut în 1911, s-au căsătorit în 1916, au avut doi băieţi, apoi, în jurul anului 1930, s-au despărţit fără a divorţa vreodată. Ea a continuat să-l iubească, el să o stimeze şi să o ajute.

Elena-Margareta Ionescu, născută Fotino (1889 -1971), a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie şi a urmat în paralel cursuri la Academia de Muzică şi Artă Dramatică, fiind o bună pianistă şi o fină comentatoare a concertelor audiate. Era pasionată de muzica clasică şi citea volume de literatură şi filosofie, adesea în original, în franceză şi germană.

A călătorit destul de mult în Europa, a fost primită de Regina mamă Elena, aflată în exil în Italia, a avut ocazia să asiste la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936 şi la o manifestaţie a cămaşilor negre la Roma. În ciuda separării de soţul ei, Elena-Margareta Ionescu a întreţinut relaţii de amiciţie cu unii dintre apropiaţii şi studenţii soţului ei. Totuşi, existenţa ei a fost una solitară după această despărţire, jurnalul de faţă, care acoperă, cu pauze lungi, perioada 1918-1961, fiind o mărturie dureroasă despre o legătură ce nu avea datele necesare pentru a dura şi despre o dragoste care a continuat mult după ce relaţia s-a destrămat.

Sursa: www.libris.ro