Mihai Pânzaru: „Majestatea Sa, Şahul”

Dintre toate jocurile izvodite de mintea iscoditoare a omului de-a lungul mileniilor şahul este incontestabil cel mai răspândit şi mai iubit. Despre şah s-au scris mai multe cărţi decât despre toate sporturile luate la un loc! Şi în ţara noastră au apărut zeci de cărţi închinate şahului, abordând tematici extrem de variate.

Între acestea „Majestatea Sa, Şahul” ar putea fi ultima apariţie editorială românească, dar sigur,  prima lucrare de anvergură scrisă de un bucovinean. Autorul cărţii reuşeşte, cu mijloace adecvate, să ne convingă că una din formele de exprimare a inteligenţei umane este jocul de şah.

Probabil, pornind de la ideea că şahul contribuie la dezvoltarea gândirii logice şi trezeşte sentimentul prieteniei,autorul cărţii „Majestatea Sa, Şahul”, s-a gândit să-şi încredinţeze lucrarea tiparului.

Şahul devine pentru oameni un mijloc de delectare spirituală, de afirmare a intelectului oferindu-le minunata senzaţie a emancipării creatoare. Acestea, şi nu numai, sunt adevăruri pe care inginerul Mihai Pânzaru încearcă să le reliefeze sugestiv în multe pagini din această carte.

Citiţi pe îndelete acest volum, plin de exemple şi de excepţionale învăţăminte, şi veţi afla că şahul oglindeşte firea şi temperamentul omului, conform spuselor fostului campion mondial M. Tal.

Jocul de şah, de la primii săi paşi - înscrişi doar în legende - şi până în zilele noastre, ilustrează în mod grăitor forţa de creaţie a minţii umane. Se pare că cei care l-au creat simţeau cel puţin - dacă nu cunoşteau - legile frumosului, legile armoniei estetice, exprimate mai târziu prin creaţii nemuritoare, cărora autorul, în nemărginita lui generozitate, le-ar acorda  fără crâcnire…Premiul  Nobel!

Mihai Pânzaru este convins că practicarea şahului constituie un excelent mijloc de dezvoltare şi antrenament pentru unele calităţi intelectuale importante ca: atenţie, putere de concentrare, capacitate de muncă intelectuală intensă şi de durată, îl face pe autor să stabilească interesante legături între şah şi şcoală. El este convins că practicarea sistematică a jocului de şah le dezvoltă copiilor gândirea logică, fantezia, capacitatea de analiză şi sinteză, le întăreşte caracterul şi le căleşte voinţa, adică le cultivă acele calităţi pe care nici un alt sport nu le poate dezvolta.

Sigur şahul nu învaţă pe nimeni matematică, fizică, chimie sau limbi străine, dar îi ajută pe copii să le înţeleagă mai uşor şi aceasta înseamnă foarte mult. Învăţându-i şah, îi obişnuim pe copii să gândească limpede, corect, să fie atenţi. Această carte le va fi de un real folos, schimbându-le în totalitate optica deformată despre şah. Şahul, sub multe aspecte, constituie o adevărată şcoală a vieţii. Criza de timp la şah consemnează scurgerea implacabilă a timpului, care trebuie judicios gospodărit, iar şahul etern pecetluieşte situaţiile fără ieşire, pe care le putem întâlni şi în viaţa de toate zilele.

Poate în anii ce vin vom avea satisfacţia să consemnăm introducerea şahului ca obiect de studiu în şcoli, acţiune pentru care Mihai Pânzaru pledează din toată fiinţa pe parcursul întregului volum.  Mihail Sadoveanu spunea referitor la frumuseţea neasemuită a jocului: „N-avem cuvinte destule ca să îndemnăm pe părinţi şi pe profesori să îndrumeze preocupările tineretului pentru jocul de şah”.

Cartea este structurată pe 18 capitole, care se referă la definiţia şahului prin eseuri, origini, interacţiunea şahului cu socialul,regulile şi legile şahului, deschideri, joc de mijloc şi finaluri, prin exemple celebre, psihologia în jocul de şah, mari campioni de şah, divertisment şi şah, şahul oglindit în literatură, film sau artă, personalităţi ce au cochetat cu şahul şi despre şahul sucevean. Acest volum, doldora de informaţii preţioase, face cinste autorului, ing. Mihai Pânzaru, care pentru redactare s-a folosit de o bibliografie selectă, foarte întinsă.

Mihai Burduja