Giovanni Papini: „Un om sfârşit”

Romanul autobiografic „Un om sfârşit”, publicat în anul 1912, este cea mai cunoscută lucrare a lui Giovanni Papini.

Un portret al intelectualului măcinat de convingeri contradictorii şi de o profundă dezamăgire

Cartea realizează un portret al intelectualului măcinat de convingeri contradictorii şi de o profundă dezamăgire în faţa mediocrităţii din jur, căreia îi opune o atitudine critică şi lucidă, dar sfâşiată de angoase.

Stilul vehement şi incisiv al lui Papini, bogat în imagini şi cultivând cu voluptate paradoxul, surprinde şi provoacă cititorul, care recunoaşte în scriitorul italian unul dintre acele spirite veşnic neliniştite, aflate într-o perpetuă căutare.

Confesiunea uluitoare a unei personalităţi complexe scrisă într-o manieră impresionantă

Este confesiunea uluitoare a unei personalităţi complexe, de un egocentrism maladiv, însa scrisă într-o manieră impresionantă, cu inteligenţă şi deplină onestitate.

„Eu nu sunt un om în adevăratul înţeles al cuvântului. Nu sunt un om ca toţi ceilalţi, un om în carne şi oase, un bărbat născut din femeie. Nu am venit pe lume precum semenii mei. Nimeni nu mi-a vegheat leagănul, nici primii ani de viaţă. Nu am cunoscut nerăbdarea adolescenţei sau siguranţa legăturilor de familie. Eu - şi voi spune asta în auzul întregii lumi, fie că mă credeţi sau nu - sunt doar o figură născută dintr-un vis...Exist numai pentru că cineva mă visează, cineva care, dormind, mă vede mişcându-mă, acţionând şi trăind, sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte.” (Giovanni Papini).

Sursa:www.libris.ro