Alexandra Ares: „Visătoarele”

„Visătoarele”, un roman de Alexandra Ares despre dragoste, dezrădăcinare, prietenie, speranţă şi deziluzie, ne prezintă o Americă în care goana după himere contrastează dureros cu realităţile dificile ale vieţii.

Un roman despre speranţă, deziluzie şi dificultatea adaptării

O carte antrenantă, în care autoironia şi luciditatea se împletesc minunat cu interludiile lirice, „Visătoarele” îi dezvăluie cititorului o imagine demitizată a „visului american”.

Romanul descrie experienţa unei românce emigrate în America - ţara care i-a populat visurile copilăriei şi adolescenţei.

După şapte ani petrecuţi la New York, cu un serviciu pe care îl detestă şi având la activ mai multe relaţii amoroase din care părea să lipsească mereu ceva, Kitty descoperă că „visul american” e de fapt o mare iluzie şi, copleşită de sentimentul dezrădăcinării, hotărăşte să se întoarcă la Bucureşti, unde locuiesc părinţii ei.

Însă, în ultimul moment, după ce şi-a dat demisia şi şi-a cumpărat biletul de avion, o prietenă o invită să viziteze Los Angelesul, iar în această călătorie plină de peripetii Kitty întâlneşte bărbatul visurilor sale şi, pentru prima dată în viaţă, simte fiorul adevăratei iubiri.

Un roman despre speranţă, deziluzie şi dificultatea adaptării, „Visătoarele” surprinde cu o subtilitate uimitoare capcanele primejdioase ale visurilor, care ne orbesc în asemenea măsură încât devenim incapabili să mai vedem realitatea.

Sursa: www.libris.ro