Artemisia Ignătescu: „Bună ziua, tinereţe!”

Însemnările autoarei, care a scrijelit pe răbojul vieţii 84 de toamne, sunt simple, lipsite de senzaţional, fapte omeneşti de fiecare zi, cuceritoare însă prin aceea că sintetizează un capitol de viaţă, evocă o fiinţă dragă sau un moment de neuitat, relatate cu respect total pentru adevăr.

O autoare ajunsă la vârsta de aur a înţelepţilor, care zgârie hârtia de o viaţă întreagă

Autoarea prezintă aceste însemnări într-o succesiune plină de relief şi de culoare, cu valoarea inestimabilă de adevărat hronic.

Dar pot oare fi ele atât de palpitante, de pasionante încât să stârnească interesul unor cititori mereu avizi de noutăţi, de fapte inedite? Fără îndoială că da, atunci când sunt trecute în spovedania scrisului de o călătoare sensibilă în lumea cuvintelor, de o doamnă cu o memorie foarte vie, căreia toate cele scrise i-au stat pe inimă! Nu cumva vălul timpului le-a estompat autenticitatea şi acum, trecute în pagină de carte, şi-au pierdut din contururile precise cu care au fost trasate, la vremea respectivă, în gazetă? Fără îndoială, nu! Artemisia Ignătescu este o autoare ajunsă la vârsta de aur a înţelepţilor, care zgârie hârtia de o viaţă întreagă! Ea ştie că toate întâmplările care navighează în râul Timpului sunt perisabile şi, ca atare, nu trebuie afundate în uitare. Aşa că scrie cu inima pe cât de uşoară, pe atât de inspirată. Probabil că a fost ispitită mai ales de nevoia de a-şi defini datoria sacră faţă de conorăşenii în mijlocul cărora trăieşte din 1950, venită din Păltinoasa natală, de a-şi căuta o justificare şi o împăcare cu soarta, de a nu lăsa în adormire nişte fapte pe care lumea trebuie să le cunoască, şi de a scoate din mister şi anonimat oameni care merită să fie expuşi curiozităţii publice. Ea scrie nu din orgoliu, ci dintr-un imperios impuls lăuntric, dintr-un sentiment al datoriei, dintr-un devotament fără egal pentru slova tipărită. Stanţele ei poartă pecetea de aur a autenticităţii şi au în ele zumzetul şi foşnetele trecutului, dar şi a prezentului imediat.

Paginile cărţii parcă izbucnesc dintr-o singură răsuflare, curg în flux continuu

Este neînchipuit de reconfortant să reciteşti azi rânduri scrise cândva despre Dragoş Vicol, Ion Ţugui, Emilian Maruseac, Saveta lui Ţâmpău, Veronica Brânzei, Vespazian Ursu, Eufrosina Lipeţchi, Zaim, Traian Dumbravă, Tecla Mândrilă, dar şi despre alţi oameni obişnuiţi, care ne arată că amintirile nu îmbătrânesc, ci dimpotrivă răsar puternice şi răscolitoare! ...

Cartea cu care Artemisia Ignătescu iese în văzul lumii stârneşte şi merită întreaga admiraţie a cititorilor. Scriitoarea Doina Cernica, care a scris o admirabilă prefaţă a cărţii, ne asigură că „un cronicar ca Doamna A.I. este un noroc rar în viaţa unei aşezări, un noroc care trebuie preţuit.”

În„Bună ziua tinereţe!”se resimte pregnant alura reportericească, cartea este o evadare din cotidian, structurată pe cinci capitole principale, bine cumpănite, care, totuşi, nu ţin seama de ordinea cronologică în care a fost consemnat fiecare fapt sau portret, dar care „curg” cu fermecătoare naturaleţe, evocând într-o imagine caleidoscopică existenţa urbei câmpulungene, viaţa cu întâmplările ei, înserate selectiv de acest paznic credincios al adevărului, care este Artemisia Ignătescu.

Deşi consemnate în mod disparat, fiecare întâmplare în parte alcătuieşte un detaliu, care capătă semnificaţia lui aparte. Paginile cărţii parcă izbucnesc dintr-o singură răsuflare, curg în flux continuu. Este meritul autoarei, şi ţine de talentul ei nativ, că a reuşit, cu superioară pricepere, o asemenea performanţă.

„Bună ziua, tinereţe!” este cartea de identitate a unei condeiere înnăscute

Din rândurile aşternute pe hârtie în decursul timpului se desprind nobilele resurse de generozitate şi de căldură umană care au sălăşluit toată viaţa în sufletul autoarei. Deşi restrânse ca dimensiuni, însemnările sunt cu totul remarcabile şi reţin atenţia prin câteva calităţi incontestabile: acuitatea observaţiei şi concizia exprimării, plasticitatea frazei şi puterea de sugestie a textelor, culoarea şi poezia de un farmec aparte, capacitatea de a anima poetic acţiunea, de a inventa o permanentă disponibilitate a spiritului şi a inimii. „Bună ziua, tinereţe!” este cartea de identitate a unei condeiere înnăscute, care vine să valideze şi să adauge în galeria de nume a scriitorilor câmpulungeni şi numele Artemisiei Ignătescu. Dacă vom pomeni că a îndeplinit, în vălmăşagul vremii, zece ani funcţia de director al Casei de Cultură a Sindicatelor, că a susţinut cu strălucire emisiunea locală de radio vreme de 35 de ani, că de 40 de ani este coordonatoarea clubului „Femina”, pe care l-a înfiinţat, vom avea o mai largă înţelegere a personalităţii sale plurivalente.

Artemisia Ignătescu se dovedeşte a fi un cronicar dăruit cu forţă şi talent, care ştie să mânuiască faptul particular de viaţă, astfel încât să-i dea o semnificaţie majoră, ori de câte ori este cazul. Evocarea evenimentelor relevante, când suave, când grave, este făcută cu farmec, cu sinceritate, cu multă vioiciune şi cu mult entuziasm. Autoarea nu are de ce să se ruşineze pentru ambiţiile sale literare, pentru că Dumnezeu a dăruit-o din belşug cu harul scrisului. Toată activitatea sa gazetărească îi conferă dreptul legitim la înaltă stimă şi neuitare.

Mihai BURDUJA