Cum au motivat judecătorii decizia de achitare a profesorului de muzică și biologie, trimis în judecată pentru agresiune sexuală

Curtea de Apel Suceava a decis luni achitarea lui Dragomir Vicențiu Chiseliță, profesor de muzică și biologie la o școală din comuna Todirești.

Inițial, Judecătoria Suceava îl condamnase pe Chiseliță la 3 ani cu suspendare sub supraveghere, dar Curtea de Apel Suceava a admis apelul și a decis că nu sunt suficiente probe care să susțină acuzația de agresiune sexuală pentru care profesorul a fost trimis în judecată.

Monitorul de Suceava oferă motivele reținute de magistrați în decizia de achitare, soluție rămasă definitivă.

”Instanța de control judiciar (n.r. – Curtea de Apel Suceava) nu va reține natura sexuală a acțiunilor inculpatului, astfel cum este aceasta sugerată de organele de urmărire penală şi acceptată de instanţa de fond (n.r. – Judecătoria Suceava), sub acest aspect existând un dubiu semnificativ, care va profita inculpatului, context în care se va aprecia că nu se poate adopta o concluzie de vinovăţie a acestuia exclusiv din cauza neconcordanţei susţinerilor sale cu cele ale persoanei vătămate și ale martorilor audiați în cauză.

Curtea reţine că în prezenta cauză nu există suficiente probe care să combată susţinerile constante ale inculpatului, inadvertenţele anterior subliniate din declaraţiile persoanei vătămate şi ale martorilor audiați în cauză vin să întărească ideea că nu există o certitudine cu privire la acțiunile inculpatului și natura atingerilor descrise.

Pentru această soluţie, instanţa de apel are în vedere faptul că, în cazul infracţiunilor care apără valorile sociale privind viaţa sexuală, situaţii în care mijloacele de probă sunt adesea greu de obţinut, condamnarea unei persoane pentru o astfel de acuzaţie trebuie să se fundamenteze cel puţin pe un mijloc de probă determinant, fiind necesar să existe un standard minim de probe care să convingă orice observator obiectiv că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Or, faţă de probele administrate în cauză care nu atestă fără echivoc faptul că minora prezintă simptomele unor abuzuri sexuale, instanţa de apel consideră că în prezenta cauză se conturează un dubiu serios cu privire la caracterul penal al faptei imputate inculpatului, dubiu care va profita acestuia, întrucât înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze pe probabilitate, ci pe certitudine, iar aceasta să fie bazată pe probe decisive.

Astfel, în lipsa unor elemente de fapt solide care să susțină acuzele aduse inculpatului, instanţa de apel va constata că acuzaţiile lansate împotriva inculpatului nu sunt pe deplin probate de piesele existente la dosarul cauzei şi nu se poate dispune o soluție de condamnare a acestuia pentru comiterea infracţiunii de agresiune sexuală săvârşită asupra unui minor”, se arată în motivarea completului de judecată de la Curtea de Apel Suceava.

Instanța a mai arătat că nici înregistrarea video depusă la dosar nu arată că profesorul ar fi atins-o pe elevă într-o zonă indecentă.

”În ceea ce privește înregistrarea video, transmisă la dosar de martorul M.R.G., Curtea constată că aceasta surprinde, timp de aproximativ 15 secunde, o fracțiune dintr-un dans popular, dansat de către inculpat și persoana vătămată, observându-se că între cei doi era o distanță firească, iar inculpatul ține o mână pe spatele persoanei vătămate, în zona taliei și un pic mai sus de aceasta”, se mai menționează în motivare.

• O discuție cel puțin nepotrivită între profesor și elevă

În motivarea deciziei de achitare a lui Dragomir Vicențiu Chiseliță este redat și un pasaj important din discuția avută de profesor cu eleva care l-a acuzat de agresiune sexuală.

Este o discuție cel puțin nepotrivită, prin care profesorul și-a exprimat dorința ca eleva să îl aștepte după terminarea programului, ca ulterior să meargă undeva pentru a avea parte de ”intimitate”.

Curtea de Apel Suceava a redat fragmente din conversația dintre cei doi, reprodusă în scris, după cum urmează:

<Inculpat: „Te rog frumos, fă-o pentru mine.”

Persoana vătămată: „Da dumneavoastră nu aveți soție acasă?”

Inculpat: „Și ce dacă, tu ești o fată foarte tânără și foarte frumoasă.”

Persoana vătămată: „Păi dar asta nu însemnă că se poate și mai mult.”

După un alt schimb de replici în care profesorul îi spune elevei că îi place că este directă și își spune părerea, profesorul continuă:

Inculpat: „Dacă te deranjează, eu nu insist, eu vreau să fiu câteva minute cu tine.”

Persoana vătămată: „Păi suntem la școala, o oră, două.”

Inculpat: „Ok, na, eu aș fi vrut mai mult.”

Persoana vătămată: „Nu înțeleg de ce?”

Inculpat: „Vreau să fiu într-un fel de intimitate cu tine, să te țin în brațe pe bune... (neinteligibil)”

Persoana vătămată: „Câți ani aveți?”

Inculpat: „Dar ce importanță are?”

Inculpat: „Ce are vârsta cu chestia asta, pe bune?”

Inculpat: „Tu ești singura care, nu am spus la nimeni așa ceva, nu îndrăznesc la oricine, dar tu chiar îmi ești foarte dragă, asta e ideea, vorbesc foarte serios, tu ai impresia că dacă dansez cu toate, nu, nu-i adevărat, tu îmi ești foarte dragă.”

După un alt schimb de replici în care profesorul înțelege atitudinea represivă a minorei din cauza faptului că este un lucru neobișnuit și este prea mult ceea ce profesorul îi cere, eleva amintind în discuție despre faptul că are calitatea de profesor și că este mai mare (bătrân) decât tatăl său, profesorul o asigură că nu are de gând să o violeze.

Inculpat: ”Dar nu, dar nu tu ce ai impresia că te violez sau ce fac?” Conversația continuă;

Persoana vătămată: „Adică sunteți mai mare ca tata, acuma sincer.”

Inculpat: ”N-are importanță asta, crede-mă... (neinteligibil)”

Ulterior eleva îi spune profesorului „nu mi se pare corect”.

Inculpat: „Dar ce poate fi corect în ziua de azi, ce ți se pare corect așa corect câte lucruri sânt.”

Persoana vătămată: „Câți ani am eu și câți aveți dumneavoastră?”

Inculpat: „Contează ce simți până la urmă, nu contează vârsta”.>

Raportat la această discuție, magistrații au venit cu o serie de observații, dar și o concluzie.

”Curtea apreciază că, într-adevăr, s-ar putea pune în discuție premisa existenţei unui comportament deviant al inculpatului, însă raportat la fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecată în speță, aceasta nu oferă vreun indiciu cu privire la existența sau nu a vreunui moment cu conotație sexuală din timpul dansului dintre cei doi, respectiv care să confirme specificul acţiunilor ce i se impută efectiv inculpatului.

Instanţa de apel apreciază astfel că, în lipsa unor elemente certe care să releve că prin acţiunile sale inculpatul ar fi urmărit să obţină o satisfacţie sexuală, nu poate fi angajată în prezenta cauză răspunderea penală a acestuia.

Curtea mai are în vedere că, din interpretarea probelor administrate în cauză, reiese că inculpatul, în calitate de profesor, s-ar fi bucurat de aprecierea, respectul și încrederea din partea elevilor, fiind o plăcere pentru elevi să participe la orele predate de acesta”, se mai arată în motivarea Curții de Apel Suceava.

De altfel, această discuție a făcut obiectul unei anchete a procurorilor, care au dat clasare, cel mai probabil pentru că discuția nu a produs nicio urmare de natură penală.

Totuși, o astfel de discuție între un profesor și o elevă minoră nu reprezintă nici pe departe un comportament normal.