Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Moara bunicilor, închisă acum 10 ani din lipsa clienților, s-a transformat într-o afacere de succes la Cajvana. ”Vinovați” sunt doi tineri care au avut curajul să creadă în visul lor și care acum sunt renumiți nu doar la ei acasă. Pentru Vasile și Pantelimon Pîțu, de 29 respectiv 35 de ani, dar pe care lumea din sat îi știe de Domnar, după numele străbunicului care a înființat moara acum vreo șapte decenii, totul a plecat din piețe și oboare, unde mergeau și făceau mici și grătare pentru oamenii care veneau la târguri. În 2019 s-au mutat la fosta moară a familiei, închisă acum zece ani din lipsa clienților. S-au dezvoltat pas cu pas, iar acum instalațiile de măcinat, dar și alte obiecte folosite într-o moară au devenit exponate pentru clienții care trec pragul restaurantului Bucovina Grill din Cajvana, situat la numai câteva sute de metri de celebrul stejar din centrul satului. ”În 2020 am început cu steak-urile. Încercăm să oferim clienților un adevărat show culinar, o experiență altfel, nu doar o simplă vită. Ne-am și inspirat, am fost prin Italia, am mai luat câte o idee dintr-o parte sau alta până am ajuns aici. Noi spunem că toată lumea este mulțumită și surprinsă plăcut”, a mărturisit Vasile, fratele mai mic, care se ocupă și cu partea de bucătărie.
În restaurantul din Cajvana se poate servi celebra carne de vită Wagyu BMS 12. Costă 260 de lei/100 de grame
Primul care intră în contact cu clienții este însă Pantelimon, care spune că până și el a fost surprins de faptul că se comandă vită, deși unele produse au prețuri foarte mari. ”Spre surprinderea noastră este cerere și pentru produsele cele mai scumpe, chiar dacă nu ne-am așteptat la început. Produsele cele mai cerute sunt antricotul de vită, black angus, vrăbioară premium, T-bone, dar avem și mușchi evreiesc, tot de vită, care nu se prea găsește pe piață. De asemenea, mai avem un black angus, rasă pură, finisată peste 200 de zile, și care e cu totul deosebit, chiar dacă e 50 de lei/100 de grame”, a dezvăluit Pantelimon.
De departe, cel mai grozav produs din meniu este celebra carne de vită Wagyu BMS 12, din Japonia, care costă, atenție, 260 de lei/100 de grame, care are un mare grad de marmorare, A5, dar care are proprii clienți. Și foarte important de spus este faptul că marfa are certificat de proveniență, pentru ca totul să fie conform.
”Clienții probează, încearcă. Sigur nu se putea gândi nimeni că la Cajvana s-ar putea găsi așa ceva, dar nu putem decât să ne bucurăm că am reușit să facem calitate”, a mai spus Vasile.
Mecanismele din fosta moară și-au găsit din nou utilitatea
Spre norocul lor, tatăl Vasile, cel care a fost nevoit să închidă moara în cursul anului 2013, a păstrat totul. S-a dovedit o decizie foarte bună, iar cu ajutorul unui designer, Cezar Popescu, vechea moară a căpătat o nouă față și este pusă în valoare
”Inițial, afacerea se derula într-un spațiu mult mai mic, dar din luna iunie a acestui an am extins-o în fosta moară, care a aparținut bunicului, care în 2013 și-a încetat activitatea din lipsa clienților și am zis să facem ceva unic. Am lăsat toate mecanismele și utilajele morii, iar pe pereți sunt fotografii mai vechi, cu oameni din sat care veneau la moară pentru a măcina cereale, inclusiv cu bunicul și străbunicul, cel care de fapt a înființat moara după Al Doilea Război Mondial. Dacă ar mai trăi, bunicului nu i-ar veni să creadă ce s-a ales din moara lui, nu s-ar fi așteptat niciodată ca lucrurile să ia o astfel de întorsătură Când era funcțională, am morărit, iar acum gătim și servim, adică tot muncim, dar în alt mod”, a precizat Vasile.
O moară veche din 1889, locul lângă care socializează clienții restaurantului
Cu ajutorul tatălui celor doi frați, am avut parte și de un mic ghidaj prin fosta moară. ”Moara nu a mai fost folosită, dar meritul e al copiilor că au adus-o din nou la viață. Utilajele din moară au fost inițial într-o altă locație, lângă pârâul din sat, ca să poată funcționa. În interior există și un motor electric, care a fost folosit ca generator pentru sursă de curent pentru oamenii din sat, care aveau câte un bec la fiecare gospodărie, iar cine avea două becuri era gospodar mai mare. În actuala locație moara s-a mutat după 1990, când au fost cumpărate și utilajele care erau ale Primăriei și astfel am putut continua activitatea. Avem acel utilaj unguresc, produs la Budapesta, din 1889, care a înlocuit pietrele cu care se măcina, iar apoi un alt utilaj mai nou”, a povestit Vasile Pîțu, sau Domnar, așa cum îl știe tot satul. Practic, a fost ultimul morar din Cajvana și a mărturisit că după 2010 activitatea a mers tot mai greu, astfel că în 2013 a decis să închidă moara.
Vestea transformării morii în restaurant s-a răspândit iute cu ajutorul rețelelor de socializare, dar despre asta au aflat și bătrânii satului care au venit de curiozitate să vadă diferențele și să mai depene și amintiri.
”Oamenii mai în vârstă din sat au auzit ce am făcut și ne trec pragul pentru a vedea cum e acum la moară și își aduc aminte de cum era înainte. Practic, aici e un loc de socializare, așa cum era și moara acum zeci de ani, când oamenii care stăteau și așteptau să le vină rândul la măcinat discutau între ei. Vor mai fi și alte surprize cu care îi vom întâmpina pe clienți în viitor, inclusiv în ceea ce privește meniul”, au completat frații Vasile și Pantelimon, oamenii care au demonstrat că prin muncă, îndrăzneală și curaj un loc prăfuit se poate metamorfoza.
