Nervul vag și bolile inimii

Pentru a dobândi o înțelegere mai profundă asupra funcțiilor cardiace și asupra dezvoltării „bolilor de inimă”, trebuie să examinăm mai îndeaproape latura parasimpatică a reglării neuronale a inimii. Sistemul nervos parasimpatic este reprezentat în principal de nervul vag, care se divide într-un fascicul nervos anterior și unul posterior. Partea anterioară a nervului vag influențează în special activitatea inimii și a plămânilor. Această parte anterioară a nervului vag este responsabilă de comportamentul social al oamenilor și este denumită „Social Engagement System” (SES) - „sistemul implicării sociale”. Acesta este strâns legat de viață noastră emoțională și relațională. Din acest motiv, nervul vag anterior, pe lângă faptul că reglează activitatea cardiacă, este responsabil, de asemenea, și de stimularea mușchilor faciali, în special de cea a mușchilor orbiculari ai ochilor, a oscioarelor urechii, a laringelui, faringelui, gâtului, plămânilor și sistemului digestiv. El stimulează capacitatea de a stabili relații sociale cu alți oameni prin intermediul contactului vizual, al mimicii, al intonației și al ascultării. El încetinește bătăile inimii atunci când suntem într-o relație amiabilă. În felul acesta ne relaxăm din punct de vedere mental, emoțional și fizic.

Emoțiile noastre se reflectă mai ales în jumătatea superioară a feței. Prin stimularea mușchilor faciali nervul vag anterior stabilește legătura dintre inimă și față, în special cu mușchii orbiculari ai ochilor. Nervii care reglează activitatea mușchilor faciali și vocea sunt conectați la inima noastră. Acesta este motivul pentru care emoțiile trăite la nivelul inimii simt vizibile în zona ochilor și pot fi distinse prin intermediul vocii. Atunci când intrăm în contact cu o persoană, privim mai întâi zona ochilor și abia apoi privirea se îndreaptă spre altă porțiune a feței. În zona ochilor putem vedea dacă această persoană este bine intenționată și dacă ne putem simți în siguranță.

Jumătatea inferioară a feței dezvăluie comportamentul agresiv al persoanei din fața noastră. Suntem niște ființe sociale care ne simțim bine atunci când avem parte de apropiere fizică, deoarece în felul acesta ne putem liniști când suntem agitați. Însă acest lucru nu este posibil dacă această nevoie a fost ignorată încă din copilărie de către persoanele de atașament, de exemplu, în urma unor acte de violență fizică și sexuală. Oamenii traumatizați nu se pot liniști în urma contactului corporal și recurg la strategii de supraviețuire, care se manifestă prin retragere și izolare. Oamenii traumatizați au adesea trăsături faciale rigide. Expresiile lor faciale exprimă puține emoții în relațiile sociale.

Componenta cea mai veche din punct de vedere evolutiv a sistemului nervos parasimpatic este „nervul vag posterior”. El se activează atunci când, într-o situație periculoasă, nu putem nici să luptăm, nici să fugim, iar moartea pare a fi inevitabilă. Nervul vag posterior reduce rapid cantitatea de energie care a fost mobilizată de sistemul nervos simpatic. În felul acesta, el aduce întregul organism, ca o ultimă încercare de a-l salva, într-o stare de încremenire psihică și fizică.

Această stare de imobilizare este asociată cu o întrerupere a contactului cu experiența corporală. Ea blochează toate percepțiile și amorțește conștiința. Senzația că avem o trăire privind situația prezentă este blocată. Intrăm, practic, într-o „stare de hibernare” fizică și mentală. Sub o înfățișare aparent calmă, cantitatea imensă de energie care a fost mobilizată înainte cu scopul de a lupta sau de a fugi continuă să facă ravagii. Ea este complet reprimată de nervul vag posterior; omul stă captiv într-o stare de încremenire, fără să-și fi pierdut puterea.

În starea de repaus inima se află sub influența nervului vag anterior. El este un intermediar între corp și psihicul nostru. Cercetătorii au descoperit faptul că activitatea vagală este importantă pentru dezvoltarea emoțională și socială a omului. O copilărie caracterizată de interacțiuni tandre și afectuoase cu mama duce la dezvoltarea unei vieți emoționale însuflețite și la o deschidere spre propria lume afectivă. Un nerv vag anterior bine dezvoltat asigură, de asemenea, un nivel ridicat de toleranță la stres. Dacă în perioada copilăriei tonusul vagal bazal este crescut, el duce la o performanță cognitivă mai bună și la o bună stare de sănătate fizică.

În schimb, în urma traumelor petrecute în copilărie pierdem capacitatea de activare a nervului vag anterior. Suntem mereu într-o atitudine defensivă, avem dificultăți în ceea ce privește interacțiunile sociale și nu ne putem calma. Drept urmare, apar hiperatenția (hipervigilența), neliniștea și hipersensibilitatea, precum și așa-numitele „boli de inimă”.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com