Centura de peste 46,5 milioane de euro a Sucevei, înecată ca ţiganul la mal

Orice firmă de construcţii care îşi respectă titulatura ar putea finaliza ruta ocolitoare a Sucevei într-o lună de zile, deoarece mai sunt puţine lucrări de executat. SC CF Iaşi, antreprenorul din contract, nu se poate încadra însă în această categorie; nici până la această oră societatea nu a prezentat un grafic de lucrări agreat de beneficiar, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADR). Compania este cu plata la zi a lucrărilor, numai că nu prea mai are ce plăti pentru că pe şantierul de la Suceava nu se mişcă aproape nimic. Contractul de execuţie, care ar fi trebuit încheiat în data de 7 iunie a.c., este oricum depăşit, iar penalităţile de întârziere până la 31 august a.c. se ridică la circa 3,8 milioane de lei. Firma a returnat facturile de penalităţi, însă CNADR îşi menţine poziţia arătând că pe contractul de consolidare (pentru zona Hagigadar şi la podul peste râul Suceava), la care s-a transmis ordinul de începere a lucrărilor în data de 16 aprilie a.c., nu s-a lucrat absolut nimic, iar pe cel al lucrărilor la varianta ocolitoare ritmul este extrem de lent. Şi dacă la drumpenalităţile sunt de 0,05 la sută/ zi întârziere din valoarea prestaţiilor neefectuate, respectiv 17,5 milioane lei, la consolidare SC CF trebuie să plătească penalităţi de întârziere de 0,1 la sută pe zi din valoarea lucrărilor din contract acceptate, de 43,062 milioane lei.

Şi asta în condiţiile în care pe ambele contracte mai sunt de executat 12 la sută din lucrări.

Stadiul actual al lucrărilor

Pe tronsonul I, de la staţia de înaltă tensiune până la sensul giratoriu de la Moara, mai trebuie efectuate următoarele lucrări: 125 m terasament (terasament, balast, balast stabilizat şi trei straturi de mixturi asfaltice), 3 km turnat strat de uzură, montat parapetul şi rosturile la viaductul îngropat şi finalizarea sensului giratoriu de la Moara. Petronsonul II, de la sensul giratoriu de la Moara la „Zidul Morţii”, trebuie tensionat podul, turnat stratul de uzură pe tot tronsonul de 4 km şi pe 1 km balast şi balast stabilizat. La tronsonul III, de la „Zidul Morţii” la Pătrăuţi, lucrările sunt executate 99,9 la sută. Mai trebuie montaţi parapeţii, făcute marcajele de direcţionare şi finalizat sensul giratoriu. Din informaţiile noastre, SC CF ar fi avansat ca termen de finalizare 28 noiembrie a.c., dar în ritmul în care se lucrează, CNADR consideră şi această dată ca nerealistă. O firmă cu capacitate de lucru, însă, ar putea aduce ruta ocolitoare în circulaţie într-o lună. Ieri, la lucru erau doar câţiva oameni, de la o firmă cu care SC CF are contract de prestări servicii. Şi aşa se ajunge la situaţia în care se tărăgănează la nesfârşit finalizarea unei şosele care înseamnă 12,42 km de drum, 16 poduri şi 48 de podeţe pentru care statul plăteşte circa 200 de milioane de lei fără TVA( circa 46,5 milioane de euro). La asta se adaugă alte milioane de euro care s-au plătit sau urmează să se plătească proprietarilor ale căror terenuri sunt străbătute de ruta ocolitoare.

Cine este în spatele SC CF

Din fostul blazon al SC CF Iaşi nu a mai rămas nimic după ce şi-a schimbat succesiv stăpânii. Ultimul, Societatea de Construcţii şi Transport (SCT) SA Bucureşti, a trecut prin mâinile unui personaj interesant pentru presa economică: Horia Simu. Potrivit acesteia, Simu a fost unul dintre „regii cuprului” din România, proprietar, alături de alte două persoane, al companiei Cuprom, din care au făcut parte Phoenix Baia Mare și Elcond Zalău. Acestea din urmă au fost cumpărate în 2003 de cei trei pentru numai 3,6 milioane de dolari. De asemenea, compania a mai cumpărat de la statul român și două mine de cupru pentru a avea materiale prime pentru rafinării. În 2009, compania a intrat în insolvenţă şi comitetul Cuprom a decis valorificarea fabricii din Baia Mare la fier vechi.  Tot Horia Simu este fostul acţionar majoritar al CC CF Bucureşti, companie ajunsă de asemenea în insolvenţă şi prin intermediul căreia Simu a vândut un pachet reprezentând 62,2% din acţiunile firmei de construcţii SCT Bucureşti cu numai 6,4 milioane de lei (aproape 1,6 milioane de euro), preţ considerat de analiştii economici ca fiind la jumătate faţă de cel real.

La SCT, principal acţionar este acum grupul de firme Donau Finanz, înregistrat la Viena, care exercită managementul  în cadrul firmei româneşti prin Do - Fi South East Holding. Horia Simu face parte în continuare din Consiliul de Administraţie, conform unei hotărâri AGA din 2 octombrie 2012, având mandat până la data de 20 octombrie 2014.

Chiar dacă, în ceea ce priveşte firmele pe care le-a cumpărat, drumul administrării pare să fi fost spre insolvenţă, nu acelaşi lucru se poate spune despre toate afacerile lui Horia Simu. Nominalizarea sa într-un raport al Curţii de Conturi din 26 aprilie 2013, realizat după un control la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, arată cum a câştigat 189 de milioane de dolari numai din cesioarea drepturilor de creanţă de la foşti proprietari care îşi revendicau imobilele în baza Legii 10/2001. Din raport reiese că, din lista cesionarilor în baza legii nr. 10/2001 pusă la dispoziţia Curţii de Conturi a României de reprezentanţii ANRP, s-a constatat că există persoane care cumpără drepturi de creanţă în mod constant. Pe primul loc în topul acestor persoane este Horia Simu, care „a înregistrat un câştig din cumpărarea drepturilor de creanţă de circa 189 milioane dolari (curs dolar la 05.03.2008 (emis titlul de conversie nr. 140) = 2,45 lei/dolar)”, conform raportului. În urma verificărilor efectuate de echipa de control a Curţii de Conturi, în dosarele în care au fost cesionate drepturile de creanţă, s-a sesizat faptul că cele mai multe drepturi au fost transmise la preţuri derizorii în comparaţie cu valoarea care reiese din evaluarea proprietăţilor imobiliare revendicate.