Doru POPOVICI

În decursul anilor de când mă preocupă sportul, atât ca practicant,cât şi ca(tele)spectator, am avut prilejul de a urmări nenumărate competiţii de absolut toate nivelurile din aproape toate sporturile omologate ca atare. Pe unele, oricât m-am străduit, nu am reuşit să le înţeleg, nu am priceput nici elementele de bază ori felul în care se punctează, printre acestea numărându-se unele de mare audienţă precum baseball-ul (care în România se joacă, culmea!, atât cât s-o mai fi jucând... pe baza regulamentului tradus de mine!, la rugămintea dragului meu prieten, regretatului profesor Ioan Braicu), cricket-ul sau squash-ul. Altele, precum snooker-ul, pe care îl urmăresc neîntrerupt de vreo 30 de ani, timp în care, vă jur!, nu am pierdut nici măcar un singur meci din cele jucate de Ronnie O'Sullivan, oriunde m-aş fi aflat pe lume, prezintă încă secrete, din care aproape la fiecare turneu mai aflu câte unul de la comentatorii britanici ori de la românul Alex Crişan, arbitru internaţional şi comentator excepţional. Sigur că sunt mulţi ca mine, pasionaţi să le urmărească, dar care nu ştiu chiar totul despre sporturile respective, ceea ce e normal. Anormal este să n-ai habar de ele şi totuşi să le practici, să te prefaci cumva chiar profesionist, ba să ai şi o Federaţie de specialitate care, evident, produce doar valuri groase de ceaţă. Şi unde nişte paraziţi câştigănişte bani buni pe baza a ceva ce nu există! Exemple? Nenumărate. Spuneţi-mi, vă rog, ceva despre Federaţia de Patinaj. De care vreţi: artistic, viteză, pe role, oricare... un nume de sportiv, poate? Un nume de oficial? Atunci, poate de cea de Hochei. Când am avut vreun rezultat cu Naţionalasau cu vreo echipă de club, ori câte echipe sunt în ţară şi dacă chiar există şi un campionat. Dar despre Federaţia de Automobilism ori cea de Motociclism aveţi ceva date? Un program al competiţiilor, un nume de sportiv? Altul decât Mihai Leu, că asta-i boxer! A te afla în treabăe uşor. Dar să mai iei şi bani pentru asta, parcă e prea mult.