Gabriel MANȚĂ

Așa a spus irlandezul Robbie Keane, acum antrenor, când a părăsit deunăzi Israelul. E cât se poate de uman, nu mai e loc de industrie de divertisment și gambling, loc unde se cam încadrează fotbalul actual, când asupra unei țări se abate o nenorocire care se cheamă război. Alt război, pe o altă latură a Europei! Nu voi fi eu acela, mai ales la rubrica aceasta, care să disec multiplele implicațiile, să fac previziuni sau scenarii. Dimpotrivă, uneori reacția de apărare e să te refugiezi în ceea ce încă mai ai, cărți, filme, chiar sport. Nu e varianta ideală, problemele nu dispar dacă le ignori, dar de multe ori cele de genul ăsta nici nu intră în sfera controlului individual. Așadar, cu toată compasiunea, eu o să vorbesc totuși despre fotbal, despre ceea ce se poate întâmpla în acest context. Ei bine, eu cred că nu mai poate fi vorba de fotbal în această țară, în cazul în care conflictul escaladează. Israelul e o țară mai altfel, una constituită prin eforturile sioniștilor de pretutindeni, înconjurată de pericole și ostilitate, deci obligată cumva să ducă politica de apărare și de securitate la noi dimensiuni. Aici stagiul militar este obligatoriu și de durată pentru bărbați, dar la nevoie toată lumea pune mâna pe armă, multe femei fiind cooptate în armata profesionistă. Deja campionatul intern s-a suspendat, nu se mai țin nici măcar antrenamentele, ceea ce pune sub semnul întrebării și meciurile internaționale. Cele la nivel de echipă națională se vor amâna, dar oare când va permite calendarul ca acestea să se dispute? Felul în care fotbalul devenit industrie  a ajuns să acopere toate datele, inclusiv cu competiții noi, nu prea lasă loc de întors în astfel de cazuri. Iar în ce privește cupele europene, calendarul e ca și bătut în cuie în faza grupelor. Sigur, cele câteva cluburi implicate pot juca meciurile pe teren neutru, ca și naționala, dar în Israel interesul național bate naționala! Este prea la cald pentru a putea cuprinde totul, dar dacă acest război, considerat local, va deveni unul regional, ceea ce nu e nicicum de dorit, israelienii înșiși vor spune precum Keane.