Gabriel MANȚĂ

El Clasico a fost derby-ul central al unei zile de duminică împănate cu trei meciuri de gală. Pe lângă Real – Barcelona, am avut Liverpool – City (3 puncte aproape nesperate pentru oamenii lui Klopp, rezultat pentru al treilea – Arsenal, care s-a distanțat în fruntea clasamentului după victoria greu conturată la Leeds) și, prea târziu pentru ediția asta, PSG – Marseille. Xavi a încercat să schimbe, abordând deplasarea de la Madrid cu Frankie de Jong în locul lui Gavi, dar poate soluția era ca aceștia să joace împreună, pentru o mai mare densitate în linia de mijloc. S-ar fi sacrificat unul dintre Raphinha și Dembélé, că doar linia de trei din atac nu e vreo cutumă. Cred că brazilianul putea fi lesne parcat pe bancă, pentru că în astfel de meciuri contează mult să mai fi călcat iarba aia. De-aia Ancelotti i-a băgat din prima pe Kroos și Modric, o raritate în acest sezon. Diferența s-a făcut încă din prima repriză, cu merite multe și împărțite. Kroos și Vinicius la golul lui Benzema, același Vini și Mendy la trasorul lui Valverde. La un sfert de oră de la reluare Xavi a făcut o triplă schimbare, iar catalanii au dat semne de viață, cu Dembélé mutat pe partea lui. Pentru puțin timp, francezul fiind înlocuit cu Ansu Fati, care ia în sfârșit o fază pe cont propriu și oaspeții au prima ocazie în mitanul secund, prompt fructificată de Torres. Madrilenii, care cam jucaseră la trecerea timpului, se văd amenințați de o neverosimilă egalare la acea dublă ocazie Sergio Roberto – Ansu Fati, astfel că Ancelotti mută cu Rodrigo în locul lui Benzema Și iată că degeaba au animat catalanii jocul în atac, dacă în apărare gafează așa banal. Garcia îl calcă pe Rodrygo în careu, care își asumă execuția loviturii de la 11 metri și Realul închide ușa în nas rivalilor. Un mesaj categoric, care se vrea pe termen lung. Doar că sezonul ăsta va fi infernal, cu CM intermediar și primăvară europeană plină pentru Real. Nu s-a scris încă istoria acestui campionat, mai e mult până departe.