Doru POPOVICI

Aseară a reînceput ceea ce impropriu este numit "campionatul naţional de fotbal", o competiţie care prezintă tot mai puţin interes pentru spectatori (dovada fiind faptul că şi înainte de pandemie, pe majoritatea stadioanelor noastre numărul de spectatori era caîn plină molimă!), deci interesul e mai degrabă local sau zonal, nicidecum naţional. Asta, în privinţa spectatorilor. Dacă privim în partea cealaltă, la combatanţi, şi aici este de remarcat ceva care ne întăreşte statutul de originali: atât înainte de startul fiecărui campionat, cât şi în pauză de iarnă, dacă întrebi ce obiectiv au echipele pentru ediţia respectivă, 14 din 16 îţi vor spune că trag la titlu, şi că o clasare doar pe podium ar fi privită ca un eşec. Din mişcare, obiectivele se reconsideră, astfel încât următoarea ţintă ar fi calificarea în play-off, apoi evitarea retrogradării! Dacă analizezi lucid, obiectiv şi cu minimă competenţăceea ce se vede în iarbă, te sperii de tupeul împiedicaţilor ălora de a se dezbrăca şi a ieşi în faţa omenirii în chiloţi! Vreo bună jumătate din efective sunt alcătuite din necalificaţi care parcă n-au văzut minge în viaţa lor. Din import se aduce marfăcam de aceeaşi calitate (că doar n-o să aducem fotbalişti adevăraţi, ca să se simtă umiliţi neisprăviţii noştri), ba încă şi cu termenul de garanţie depăşit, alungaţi de proşti sau de bătrâni, cu probleme fizice, ce mai: second-hand de cea mai proastă calitate. În oricare ţarăde pe lumea asta a ajuns şi câte un fotbalist de marcă, chiar dacă bătrân. Puteţi nominaliza măcar unul, unul singur, care să fi ajuns şi în România? Evident că nu. Şi n-o să vedeţi vreodată vreunul, din moment ce porecliţii "investitori" nu investesc absolut nimic, ei folosind echipele doar caspălătorii de bani. Cercetaţi doar ce a fost, este şi va fi la Dinamo, şi veţi înţelege exact ce spun. De ieri s-a redeschis circul. Cel mai trist circ din lume.