Doru POPOVICI

Azi punem punct anului cel mai anapoda din câţi ne-a fost dat să trăim cu toţii, un an în care nimic din ce ştiam până acum nu a mai avut vreo importanţă, un an în care ni s-au reaşezat existenţele după nişte repere pe care nici măcar nu le-am bănuit posibile, darămite să ne orientăm după ele! Am ajuns să ne panicăm dacă am constatat undeva, pe stradă, că avem de cumpărat nu ştiu ce, de la nu ştiu care magazin, dar... ne lipsea masca! Ce-i de făcut? Te întorci după ea la maşină, unde ai lăsat-o pe bord, sau acasă, dacă nu ai luat-o de pe etajera? Sau cauţi o farmacie apropiată şi scoţi din buzunar 70 de bani sau 28 de lei (da, am plătit şi atât, şi atât, pe obiecte care între ele semănau cafirele de nisip ori capicăturile de apă) pentru a-ţi cumpăra una nouă? Sau 10? Că eu am ieşit de atâtea ori fără, cumpărând de fiecare dată câte 5 sau 10, sau 50, încât acum am măşti în bucătărie, pe hol, în fiecare cameră, pe măsuţa televizorului, pe maşina de spălat, în buzunar la fiecare vestă, geaca şi pantalon, pe bordul maşinii, în torpedou, pe bancheta din spate... şi tot mi se întâmplă să-mi iau o vestă şi o geacă în care n-am, şi atunci iar intru la farmacie...Spuneţi, vă rog, oameni buni, ne-am ţicnit, aşa-i? În momentele în care încerc să-mi imaginez viaţa fără măşti, mă atacă imaginea inversată, a purtatului măştii acolo unde în principiu este de neconceput, aşa cum ar fi meciurile de ceva, de orice. Cum vi s-ar părea să-i vedeţi pe fotbalişti ori rugbişti trăgându-şi măştile (regulamentar, astfel încât să le acopere şi nasurile) şi respirând, în plin efort, prin bucăţica aia de pânză? Credeţi-mă că mă şi mir că nu i-a trecut vreunui idiot din ceva organisme sportive internaţională şi un cretinism din ăsta, corelat cu schimbări şi în regulamentele sportive, astfel încât purtarea premeditată a măştii sub nivelul nărilor să se pedepsească cu cartonaş galben, recidiva conducând automat la roşu! Dar, pentru că trebuie să fim optimişti, să sperăm că până trece pandemia se va găsi şi organismul care să vină cu propunerea ca măcar la competiţiile majore, adică la Europeanul de Fotbal şi la Olimpiadă,să fie obligatorie purtarea măştii. E clar, din anul ăsta ieşim bătuţi toţi. Poate în următorul ne vom răzbuna cumva, aruncând nu doar măştile, ci şi toate spaimele, angoasele, depresiile, psihozele pe care acestea ni le-au indus. Vă asigur că nu în orice situaţie răzbunarea e arma prostului. Sănătate!