Doru POPOVICI

... vom avea victorii multe!, zic niscai versuri din străvechimea comunistă, uşor adaptate la evenimentele pe care vreau să le comentez astăzi. Aşadar, în criză de oferte fotbalistice, la sfârşitul săptămânii trecute nu prea îmi rămăseseră opţiuni, exceptând meciurile presupuse de fotbal dintr-o ligă posibil (dar improbabil!) omologată, din care se promovează, cred că mai ales pe bază de noroc (că fotbal, de unde!?) tocmai în divizia C. Adică acolo unde această activitate umană capătă totuşi sens, dovadă fiind şi faptul că Suceava, de exemplu, trage de o vreme cu dinţii pentru menţinerea în această ligă, unde altădată ne-ar fi fost ruşine de moarte să ne zbatem. Dar, ca-n Legile lui Murphy, este totdeauna loc de şi mai rău. Cum ziceam, într-un fel de semifinală pentru promovarea în C, s-au întâlnit Carmen şi Steaua. Steaua lu' Talpan, băiatul ăla deranjat din Botoşani, despre care ăia care fac mişto de el zic că-i jurist, Carmen fiind numele unei echipe de mare tradiţie, echipa gonită din divizia A în 1947, pe motive politice, pentru a face loc nou-înfiinţatei AŞA, viitoare CCA, viitoare... Steaua! Echipa Armatei, şi atunci, la comuniştii ăia, şi acum, la comuniştii ăştia deranjaţi psihic, cărora chiar li se năzare că în NATO poţi deturna fondurile Armatei ca să-i faci damblaua lui Talpan şi să-i dai de-o chiflă lu' Mariusică Lăcătuş şi altor frustraţi din aceeaşi încrengătură. Să faci, adică, echipă profesionistă de fotbal, ca Abramovici ori Florentino Perez! Până să ajungă profesionişti, au încropit o adunătură de nătăfleţi, majoritari fiind nişte burtoşi pe care nu era nevoie de mare imaginaţie ca să ţi-i închipui râgâind după berici, pe o terasă de bufet comunal. Până una alta, Carmen se duce în dorita Divizie C, deţinătoarea (!!!) Cupei Campionilor Europeni urmând să-şi adauge kile la şuncile deja existente pe majoritatea borţoşilor lu' Talpan, porecliţi fotbalişti.