Gabriel MANȚĂ

Scurt, despre fotbalul din campionatul intern, atât cât am prins până la ”ora închiderii”. După primele cinci meciuri din antepenultima etapă, se poate spune că suntem și noi la nivelul Ligii Campionilor. După acel 0-0 la pauză generalizat din LC, rezultat așijderea în toate aceste cinci meciuri ale noastre! Fiind noi încă și mai breji, nici în repriză nu ne-am omorât cu golurile. Chiar și unele pretenții sunt demne de Ligă, câteva vedete de la Cluj au jucat la alibi, dacă mălai nu ai...

Dacă, după finala din Qatar, simțim că ni s-a luat ceva ce consideram că era deja al nostru, în solidar cu Simona, să ne gândim la cum s-o fi simțit Svitolina cu o zi înainte! Chestiile aste nu se întâmplă într-o singură direcție, întrucât nu e o luptă între bine și rău, ca binele să învingă întotdeauna. Să luăm părțile bune, cum ar fi seria acea de 18-0, ceva ce eu, unul, nu-mi amintesc să fi văzut pe un teren de tenis! Posibil să nu fie chiar un record, se poate să se fi întâmplat și mai rău prin cine știe prin ce văgăună de turneu, dar aici era vorba de o finală de Premier. Iar când a mai fost caracterizat jocul Simonei ca fiind ”ultraofensiv”? Au mai fost și niște puncte absolut monumentale ale Simonei, pe tot parcursul turneului. Să nu uităm nici de locul câștigat în clasament, poziția secundă în clasamentul WTA publicat azi. Deci chiar avem ce pune pe talerul pozitiv al balanței. Problema a fost că rezervorul n-a avut energie decât pentru două seturi. Și poate că Simona ar fi reușit să închidă meciul, dar când vezi că adversara apelează la medic, ba chiar e necesar să meargă la vestiare, iar la întoarcere vine cu cel mai bun tenis al ei, ți se cam clatină încrederea, se cam relativizează reperele... Nu marșez la teoria conspirației, dar parcă accidentarea lui Mertens prea a fost cusută cu ață albă. Nu în fiecare zi ai norocul să te doară ceva și imediat să joci mai bine! Nici Tecău n-a avut noroc în finala de la Rotterdam, el și coechipierul Rojer pierzând în două tie-break-uri. Totuși, pentru ei e un lucru încă și mai încurajator faptul că au ajuns până în ultimul act.