Lucian AVRAMESCU

Ce se întâmplă, Doamne, cu noi toţi
Citesc doar declaraţii de război
Războiul s-a mutat între nepoţi
Nu avem loc în curte noi de noi

Aşa răriţi, ne duşmănim în silă
Aşa bolnavi, cu tratament redus,
Am extirpat jenanta vorbă milă
Gata să-l răstignim iar pe Iisus

Politica nu-i ca pe timpuri, curvă
Nu-i vorba doar de furt, trădare, pat
Ci-i mult mai mult, pe schimnici îi conturbă,
Iar dragostea s-a militarizat

Cine ne-a dus aici, ce demon şade
În cancelarii scump păzite, ori pe tron
Cine a pustiit tot, că decade
Până şi papa care predică-n amvon

Pe cine să mai crezi, când crezul nu e
Decât un fals îndemn la rugăciune
Cum am ajuns să înălţăm statuie
Abjectului ce pute şi răpune

Stricată-i lumea, zice o bătrână
Toate s-au răsucit cu curu-n sus
Aşa o fi, dar când a fost ea bună
Şi de ce stăm cum cineva ne-a pus?