Doru POPOVICI

Am aşteptat oarecum temător ultima etapă din La Liga, meciul Real-ului cu Sevilla, în deplasare, fiind de presupus că nu va fi unul tocmai uşor. Însă de aici până la dezastrul care s-a produs e cale lungă, cam cât e şi distanţa de la Madrid până la Torino, dacă înţelegeţi ce vreau să spun... Cert e că de când s-a haiducit Ronaldo, n-aş putea spune că Real s-a dus dracului, dar e limpede că jocul ei e schimbat radical, şi nu în bine. Cei rămaşi par a fi în căutarea omului de gol, rol pe care teoretic ar trebui să-l preia Bale, în ideea că Benzema n-a fost niciodată omul decisiv, chiar dacă înscrie şi el nişte goluri pe sezon. Numai că până şi Bale pare a-l căuta pe Ronaldo, deşi teoretic ar trebui să fie fericit că a scăpat de el. Zău că l-am văzut căutându-l nu doar din priviri, dar şi cu nişte mingi pe care CR7 le-ar fi ajuns şi le-ar fi folosit la maximum, în timp ce ăştilalţi rămaşi pe acolo doar se uită luuung după ele, până ies, desigur, în aut! Degringolada a cuprins întreaga echipă, fundaşii părând şi ei că se gândesc tot la Ronaldo, în sensul că chiar dacă ei jucau la fel de prost, avea el grijă să dea de unul singur cu un gol mai mult decât echipa adversă. Poate de aceea, la 1 - 0 pentru Sevilla, nimeni nu părea afectat. Ba nici măcar la 2 - 0, scor la care e clar că aşteptau să dea CR7 de 3 ori cu obiectul în aţe. Tocmai la 3 - 0 şi-au dat seama că ăsta e plecat pe la Torino, moment în care chiar s-au panicat, drept pentru care mă miră doar că n-au mai luat încă vreo 2-3 bucăţi. Sigur mai durează o vreme până să se aşeze lucrurile pe noul făgaş, singurul motiv de optimism fiind acela că şi capra Barcelonei e mai mult moartă decât vie.