Gabriel MANȚĂ

Rămân în siajul articolului anterior, întrucât am a vă expune o teorie. Nu pretind că e adevărată, doar interesantă. Pentru serviciul deficitar al Simonei Halep aruncasem vina pe cei care au pregătit-o în perioada de trecere de la juniorat la seniorat. Susținând această idee într-un grup de pasionați de sport, un medic iubitor și practicant de tenis a abordat subiectul prin prisma propriei profesii. Se știe că Simona a făcut un sacrificiu fizic pentru tenis, lucru pe care nu l-am mai amintit în ultimii ani pentru că, repetat în exces, alimenta partea de cancan din sport. Iar Simona s-a eschivat mereu de la comentarii pe tema asta, pe motiv că respectiva operație de micșorare a sânilor ține de intimitate. Deci a nu rămâne fixați pe acest subiect înseamnă a respecta în primul rând un om, înainte de a vorbi de sportiv. Totuși, cu scuzele de rigoare, am să readuc chestiunea în discuție pentru a ilustra o posibilă legătură cu serviciul deficitar. Simona s-a supus respectivei operații imediat ce a devenit majoră, deci după 18 ani, adică exact la vârsta la care opinam eu că mișcarea la serviciu trebuie să tindă spre rutină. Ei bine, potrivit amicului medic, deși operația respectivă i-a adus avantaje multiple în joc, Simona a trebuit să adopte o mișcare nouă la serviciu, corespunzătoare cu noua ei conformație. Deși teoretic era un avantaj (putea sări mai sus, spatele era mai protejat la acest tip de solicitare), fapt e că a trebuit să învețe ceva nou când era deja senioară! Oare câte dintre săritoarele în înălțime de pe vremea când Iolanda Balaș dobora record după record cu ”săritura peste gard”, pe picioare, au rămas competitive după schimbarea tehnicii, săritura pe spate?! Repet, nu iau cele de mai sus cu valoare de adevăr absolut, dar ceva influență trebuie să fi existat, ceea ce mă face să țin și mai mult la Simona. Este atât de ușor s-o desființezi din tastatură, că devine dezagreabil. Nimeni nu poate ști cu adevărat prin ce a trecut fata asta și ce este în sufletul ei. Dar degrabă vărsătoriu de sânge, vorba cronicariului, mulți se simt datori a fi.