Doru POPOVICI

La data numirii sale ca selecţioner al echipei România, am salutat apariţia în această postură a numitului Daum, nu neapărat fiindcă ar fi mare sculă de antrenor, inventator al vreunor strategii de mare rafinament, ori vreun nebun inconştient capabil să se ia la trântă cu oricine, ci pentru că însemna pur şi simplu altceva decât tot ce avuseserăm până atunci la cârma echipei reprezentative. Atât ca presupusă abordare, cât şi ca origini, fiind pentru prima oară în istoria Naţionalei când e condusă de un străin. Am trecut chiar şi peste faptul că neromânul e neamţ, chestie la care eu sunt alergic din construcţie. De fapt, nu chiar la toţi nemţii, ci numai la ăia mari şi proşti. Desigur, e vorba de Toni Kroos, la care sunt convins că v-aţi gândit. Faptul că în prima parte a prezenţei sale pe aici domnul Daum nu prea avea comunicare l-am pus pe seama necesarei acomodări cu un mediu total nou pentru domnia sa, ba şi cât se poate de ostil, antrenorii băştinaşi făcând corp comun în a-l acuza de toate alea pe drogatu', şi incompetentu', şi profitoru' de neamţ. Am tot sperat că tuturor acuzaţiilor domnul Daum le va răspunde prin rezultate şi prin jocul avântat şi luminos al naţionalei. În loc de rezultate, am ajuns de râsul planetei, numai noi şi San Marino reuşind să nu înscriem măcar o dată în mai mult de 4 meciuri, adică în mai bine de 6 ore de joc! Iar în loc de joc frumos, asistăm la o încâlceală vecină cu balamucul, în care nimeni nu ştie cu ce treabă se află pe acolo. Iar asta e fix rodul gândirii selecţionerului (câtă o fi şi dacă o fi!). Iniţial însinguratul şi chiar izolatul domn Daum a devenit vorbăreţ, chiar logoreic, putem zice, numai că în cel mai rău mod cu putinţă: a început să mănânce rahat în cel mai pur stil dâmboviţean, să se repeadă la presă, să dea vine pe te miri ce pentru catastrofa de echipă naţională creată de el. S-ar zice că s-a acomodat perfect. Oricum prea târziu, dacă până şi inventatorul lui, alt tembel, pe nume Burleanu, ne-a anunţat iminenta despărţire. Aşteptăm cu emoţie succesorul: Piţi, Oli, Stoichiţă sau Răzvan?