Alina MIHĂESCU

O fetiţă de 12 ani a scrijelit pe Coloana Infinitului un mesaj pentru prietena ei. Părinţii au fost amendaţi, riscă dosar penal, dar sunt revoltaţi de o asemenea decizie pe care o consideră abuzivă pe motiv că în zonă nu exista un avertisment în acest sens. Pe româneşte fie spus, nu scria nicăieri că n-ar avea voie să facă asta. În încercarea de a vizualiza incredibilul incident, fac eforturi să-mi explic ce o fi căutat această familie de români în preajma ansamblului sculptural de la Târgu Jiu? Ce anume i-o fi făcut să treacă acest punct pe lista destinaţiilor sale de vacanţă? Întâmplare, hazard, ghinion, accident, orice pentru că aceşti părinţi şi această fetiţă n-au categoric nicio idee despre Constantin Brâncuşi sau valoarea operelor sale. Altfel, asemenea grozăvie nu s-ar fi petrecut. Dincolo de faptul că un copil de 12 ani, deşi minor, are el însuşi capacitatea de a percepe valoarea unei opere de artă, nişte adulţi responsabili ar fi oprit vehement o asemenea barbarie. Greu de dat o explicaţie cum de există astfel de oameni, cum de se pot întâmpla astfel de lucruri. Numai că, făcând un pas înapoi, ni se dezvăluie o imagine de ansamblu. E chiar mai greu de înţeles de ce opinia publică e consternată dacă e să ne amintim care a fost rezultatul colectei publice lansate de guvernul de la Bucureşti pentru achiziţionarea uneia dintre operele lui Constantin Brâncuşi. Gestul fetiţei, atitudinea părinţilor nu fac deloc notă discordantă. Familia cu pricina e doar una dintre miile de familii de români care au asistat pasiv, ba chiar cu nepăsare, la eşecul achiziţionării de către statul român a Cuminţeniei Pământului. Ce atâta uluire? E aberant ce s-a întâmplat cu Coloana Infinitului, dar absolut logic.