Gabriel MANȚĂ

A venit şi momentul de a vorbi „sine ira et studio”, adică fără ură şi părtinire, despre dezastrul de la echipa naţională. De enervat, m-am enervat înainte, iar de părtinire sper să nu fiu suspectat, că n-am funcţie oficială ca Vochin. Presimţirea mea că nu-i vom putea dovedi pe albanezi a fost depăşită de realitate, însă adevărul dureros este că au marcat doar pentru că le-am lăsat poarta goală. Aşadar:

- Tătăruşanu este un portar gafeur. O va comite iarăşi, mai devreme sau mai târziu. Depinde de viitorul selecţioner dacă-l va lăsa să facă asta la echipa de club. Pantilimon este mai constant, dar el nu produce parade cu care să evite goluri iminente, ca Lung sau ca Niţă.

- Stancu este un jucător prea modest pentru a justifica numărul mare de selecţii şi de titularizări. O fi el disciplinat tactic, dar prezintă o combinaţie păguboasă de emotivitate şi ghinion, altfel nu se explică salba de ratări copilăreşti (are una în campionatul turc parcă mai gogonată decât toate!). De asemenea, sper ca viitorul selecţioner să nu mai aibă fetişuri cu el.

- dacă Burleanu a găsit să-şi reproşeze doar faptul că nu a început reforma acum 24 de ani (şmecheresc fel de a o întoarce), atunci de ce nu a început-o măcar de când e preşedinte FRF? Cum? Primul pas ar fi fost numirea unui selecţioner cu viziune modernă, chiar dacă băga mai adânc mâna în buzunar pentru asta. Prin această alegere, este şi el părtaş la ruşinea suferită.

- cu voia dumneavostră, am ajuns şi la generalul Tata Puiu... Din cauza lui jucăm bătrâneşte meciurile care contează. Incapabil să înţeleagă că dacă nu-ţi asumi riscuri nu câştigi (sau poate omul chiar conta pe ajutor divin, caz în care ar trebui să se întrebe ce n-a mers, din moment ce n-a fost ajutat nici măcar împotriva unor „păgâni”). Alegeri tactice dubioase, apelând la Sânmărtean doar când a fost cu spatele la zid, în timp ce Adi Popa, un jucător de contraatac, a fost trimis titular într-un meci în care era clar că vom ataca poziţional. În plus, pare să-şi fi pierdut şi autoritatea asupra tricolorilor, care făceau ce-i tăia capul în teren (la o lovitură liberă Torje încerca să-l convngă pe Sânmărtean să-l lase pe el, în timp ce la următoarea, acelaşi Torje i-a luat mingea aproape cu forţa lui Stanciu!).

- ar mai fi destule de adăugat, mai remarc doar suprema ironie de a nu-i folosi la nimic concret cele 3 puncte Albaniei, care are doar şanse teoretice să se califice. Desigur, unii ţin mult la chestiuni abstracte, cum ar fi onoarea.