Doru POPOVICI

În mai mult de o jumătate de secol, de când mă interesează sportul în general şi fotbalul în special, am priceput nişte lucruri a căror valabilitate este eternă. Primul dintre ele, probabil şi cel mai important, este acela că performanţa nu este şi ea tot eternă. Că nimeni nu este veşnic câştigător. Că recordurile sunt făcute doar pentru a fi bătute. Iar ca astea toate să poată fi integrate cumva printre Legile lui Murphy, iată şi un corolar: ele se termină fix când ţi-e lumea mai dragă! Aţi înţeles, presupun, că vorbesc despre Barcelona, da, da, înainte chiar de a aduce firescul omagiu eroilor săptămânii ăsteia, Real de Madrid şi FC Liverpool. Asta şi fiindcă oricâtă fericire mi-ar fi adus în suflet Ronaldo şi ceilalţi, ea este însutită de moartea caprei barceloneze! Ei, acum, că mi-am terminat programul de fan cu psihoze, să trecem la analiza corectă. Asta înseamnă, pur şi simplu, că la Madrid nu s-a produs tocmai un miracol. În fond, diferenţa dintre Real şi Wolfsburg cam asta este. Anomalia s-a produs cu o săptămână mai devreme, fiindcă sunt rarissime meciurile în care Real nu înscrie. Exact aşa e şi situaţia Barcelonei, care când nu dă gol, vedeţi ce se întâmplă. Sunt convins că dacă meciul tur ar fi fost la Atletico, în retur Barcelona i-ar fi dat 3, fără să primească vreunul. De aici, şi explicaţia uneia dintre concluzii: tocmai când îi era jocul mai avântat şi speranţele în adjudecarea tuturor trofeelor mai mare, iată că Barcelonei i s-a terminat parcursul în cea mai importantă competiţie. Iar Real, care are toate şansele să nu se numere printre cele mai bune două echipe în Spania, are tot atâtea spre a deveni cea mai bună din Europa. Cu acte, zic, fiindcă oricum e cea mai bună! Iar tragerea la sorţi de ieri nu face decât să o ajute. Îmi era teamă de o dublă cu Atletico. Una cu Manchester City pare mai degrabă un antrenament pentru finală. Unde, dacă dăm, aşa cum ar fi logic, peste Atletico, nici nu se mai pune problema învingătoarei. Pariază cineva cu mine!? Cât priveşte victoria lui Liverpool, nu am cuvinte. A fost mult peste ceea ce înseamnă doar fotbal. A fost un poem, a fost o simfonie. Greşesc: a fost un rock 'n' roll, cum numai în oraşul care i-a dat omenirii pe The Beatles se poate.