Doru POPOVICI

Pe lângă multe alte deranjamente, sportul românesc mai are încă unul cu caracter de exclusivitate, pe care să-l cauţi cu lumânarea şi nu-l poţi găsi pe alte meleaguri: incertitudinea absolută în legătură cu chestiuni dintre cele mai banale, cum ar fi o accidentare, un meci, o participare la o competiţie. Cele mai recente chestii d-astea din afara fotbalului vin, aţi ghicit, din tenis. Mai exact, din cel feminin, în care săptămâna viitoare urmează să întâlnim Cehia în Fed Cup, echivalentul Cupei Davis din cel masculin. Un meci la nivel de reprezentativă, ceea ce presupune, în principiu, unirea tuturor forţelor capabile de performanţă. Ei bine, mai întâi am aflat că fenomenala şi inconfundabila a făcut buba, aşa că în loc de Fed Cup se duce la cuţit: operaţie de aia, dacă nu cumva şi de alealalte, că are atâtea încât te miri că mai iese din casă, darămite să mai şi joace! Bubele şi le-a descoperit fix după a doua facere de râs de anul ăsta care abia a început, aşa că mai e loc. În schimb, celelalte aveau sănătate, tonus şi formă cât să măture Clujul cu cehoaicele. Până mai ieri, alaltăieri, când una din sănătoase s-a declarat nerefăcută, în schimb fenomenala a sesizat că i-au trecut bubele şi că poate să joace, desigur, spre a mătura Clujul cu alea. Năucitor, nu? Care-i, totuşi, adevărul? Fetele astea, măcar când vine vorba de Naţională, au pe acolo şi vreun medic sau/şi un psiholog care să dea un verdict clar şi sigur? Adică să spună: tu ai buba şi nu joci atâtea săptămâni, tu eşti cu capul şi bagă o şedinţă de hipnoză, ţie-ţi trebuie infiltraţii la Achile, iar tu n-ai nimic, nici măcar valoare, aşa că ia-ţi gândul de la tenis în general şi de la Fed Cup în special! Tot aşa şi cu Naţionala de fotbal: e cantonament, ba e turneu; e Naţională, ba e selecţionata divizionară; joacă contra altor echipe naţionale, ba joacă doar cu nişte găini bulgăreşti şi moldoveneşti; se testează tinerele speranţe, ba trebuie să vină şi fosilele de bază. Iar şirul de bazaconii poate continua mult şi bine, încât te întrebi: există ceva sigur şi organizat în sportul românesc, sau totul e la plezneală, cum o da Domnul şi cum or avea chef sau nu să ne reprezinte ăia, ăilalţi sau nimeni? Vorbim de sport cu calendare competiţionale şi acţiuni organizate cu luni/ani înainte sau de alba-neagra!?