Doru POPOVICI

M-am trezit,,cu noapteaîn cap’’ (adică pe la 8.45!) dimineaţa, cu gândul de a urmări cursa de Formula 1 de la Suzuka, cea în care urma să fie desemnat campionul mondial al ediţiei 2014. A fost una relansată tocmai când nu prea mă mai aşteptam nici eu, dominaţia autoritară din anii trecuţi a lui Vettel fiind înlocuită în acest an de una dacă nu la fel de apăsătoare, atunci măcar consistentă, a lui Rosberg, toate acestea în dauna favoritului meu din epoca post – Schumacher, desigur Lewis Hamilton.În penultima etapă însă s-a întâmplat minunea, exact cum mi-o imaginam eu: Hamilton a câştigat, iar lui Rosberg i-a crăpat maşina (eu mă gândeam la o ieşire în decor, eventual la un carambol cu vreun adversar, altul decât Lewis), ceea ce a făcut nu numai ca Hamilton să se apropie de el, ci să-l şi depăşească cu 3 puncte înaintea ultimei etape. Ce înseamnă asta în termenii punctelor acordate în clasament?Păi, în primul rând, că Hamilton trebuia să termine pe oricare loc cursa asta, dar cu condiţia de a se clasa în faţa lui Rosberg. Mai exista şi varianta clasării în urma lui, cu un loc sau chiar două, dar în partea de jos a clasamentului etapei, unde diferenţa între un loc şi altul e de 1 punct. Situaţia cea mai nebună ar fi fost să se claseze în ordinea în care au şi pornit în cursă, conform clasamentului din cursa pentru pole-position din ziua precedentă:locul 1 Rosberg, locul 2 Hamilton. Asta ar fi însemnat ca în clasamentul final Roseberg să-l depăşească pe Hami cu 2 puncte! Ei bine, această cursă de coşmar (în care după 3 tururi conduse de pace car s-a revenit la boxe, s-a stat vreun sfert de oră, s-a repornit tot cu pace car în frunte, apoi, din turul 10 s-a dat verde) a avut un moment de graţie: cel în care Hami l-a depăşit uluitor pe Rosberg, cu o fantă de dreapta, urmată de o plecare pe exterior, în stânga. Restul e istorie, inclusiv groaznicul accident al lui Bianchi, pe care însă în timpul cursei, operatorii TV (paparazzi!) nu l-au prins.