Aşa o fi, tataie. Dar dacă...?

Titlul mondial obţinut de junioarele noastre la handbal constituie încă subiectul principal al ştirilor din sport. Până azi, probabil, fiindcă aseară s-a jucat deja returul din preliminariile Champions' League, iar cele din Europa League bat şi ele la uşă, aşa că minunea şi-a făcut programul de trei zile, urmând să devină arhivă. Azi, însă, când scriu acest articol, subiectul încă este cald (fierbinte a fost!) aşa că o să încerc să-l mai exploatez şi eu încă puţin. Aşadar, fetele s-au întors. Au fost elogiate, aplaudate, premiate. S-au făcut chiar demersuri pentru ca premiile să le fie dublate. Sunt sigur că se va da o Hotărâre de Guvern în acest sens, fiindcă fetele au avut inspiraţia de a cuceri trofeul în an electoral! Ăsta e doar un amănunt. Trecând la chestiunile de fond, să vedem ce perspective i se oferă generaţiei cu adevărat excepţionale. Un asemenea model avem în fotbal: în anul 1963, România a câştigat Campionatul European de Fotbal pentru juniori care s-a desfăşurat chiar la noi. Nu-mi mai amintesc toate numele acelor fotbalişti, tot de 18 ani. Unele, însă, da: Sorin Avram, Voinea, Boc, Pall, Suciu. Mulţi din ei au ajuns piese de bază la Naţionala mare. Imediat însă după cucerirea trofeului european, aceşti juniori au alcătuit o echipă numită Viitorul, care a şi fost înscrisă în campionat. Le-a dat seniorilor (Steaua, Rapid, Dinamo etc.) nişte bătăi soră cu moartea: 7-0, 5-1, şi altele asemenea. După vreo 7 sau 8 etape, tot Federaţia, care înfiinţase echipa, a... desfiinţat-o! Lesne de înţeles de ce. Iar jucătorii şi i-au împărţit, frăţeşte, echipele alea care fuseseră bătute măr. Mi-am amintit de chestia asta, auzindu-l grohăind pe Moş Tadici, nesimţitul fosilizat ca antrenor pe la Naţională, care ne explica de ce n-o să ia nici măcar una din copiliţele astea minunate în lotul pentru Europenele din iarnă. Cică-s fragile, necoapte, iar prezenţa lor la Naţională le-ar putea traumatiza!! Bă, tataie, sunt sigur că s-ar lăsa cu traume. Dar nu se ştie la cine. Că aşa a fost şi cu Viitorul: i-a traumatizat pe toţi fosilizaţii, care nu pricepeau ce joacă ăştia, la cei (tot) 18 ani ai lor.