Pericol public

Nu cred în poveştile cu derbedei care se cuminţesc în timp, o dată cu înaintarea în vârstă, pentru simplu motiv să derbedeul este pur şi simplu needucabil. Sau, dacă ajunge la pârnaie, arată că este nereeducabil, ideea fiind oarecum pleonastică: păi, poţi reeduca pe cineva care n-a fost niciodată educat!? În general, când vorbim despre derbedei, imaginea standard care-ţi vine prima în minte este cea a unuia care în loc de creier are altceva (eventual şi rău mirositor), având însă în compensaţie muşchi în straturi suprapuse, construiţi la sală, în orele în care s-ar fi cuvenit să fie la şcoală. În acest caz cu totul special, nu e însă vorba despre un chiulangiu: domnul Stoica este inginer cu acte în regulă. Cât priveşte chestia cu muşchii, mai bine ne abţinem decât să încercăm comparaţii, fizicul domniei sale fiind la limita dintre limbric şi greier. De unde atunci ţâfna asta permanentă şi tendinţa indiscutabilă către agresivitate? Devin din nou moromeţian şi întreb: Pe ce te  bazezi, mă? O explicaţie ar fi aceea că niciodată Galaţiul n-a fost un focar de bună creştere. N-o fi el chiar Liverpool (iar la fotbal nici atât!), dar şi Galaţiul este port. Iar unde-s marinari, e şi bătaie. Ne-ar fi putut lămuri mai bine doctorul Freud cum devine chestia cu evoluţia copilului într-un mediu plin de agresivitate. Trecând peste partea de psihanaliză, este evident că numitul M.M. Stoica este doar tupeu. Iar acesta provine din statutul său de servitor privilegiat al unui stăpân cândva puternic. M.M. se consideră, cred, un soi de proiecţie a lui Gigi în spaţiul public, şi parcă şi mai şi de când originalul e niţel dezafectat. Dar dacă până şi Becali mai are câte un puseu de bun simţ, la M.M. acestea lipsesc cu desăvârşire. În fond, între ceea ce a făcut Becali „pe partea economică” cu Antena 1, 2 şi 3 şi ce a comis M.M. cu Pro TV este o asemănare perfectă. Ar fi şi o mică deosebire: M.M. e liber. Încă.